Un prag hotărîtor
Carnagiul politico-mediatic inaugurat după 1 ianuarie 2007 ne dovedeşte că datoriile neplătite nu pot fi iertate: nici de "istorie", nici de "societatea" creditoare. Am trăit 17 ani cu minciuni groase - de partid şi de stat. Am consumat iluzii colective care, iată, se răzbună haotic, adîncindu-ne în depresie, confuzie şi teamă de viitor. Mi se pare perfect inutil să mai facem exerciţii contrafactuale, în cheia lui "ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost". Important e să reuşim cumva plata datoriilor scadente. Pentru a întocmi lista acestora, ar fi nevoie de o presă responsabilă. N-o avem decît cu titlu de excepţie pentru că grosul mass-media e folosit ca maşină de război civil. Ar mai fi nevoie şi de o clasă urbană încă atentă la calitatea convieţuirii, dar nici pe aceasta n-o avem, întrucît se pare că egoismul a cîştigat bătălia cu naivitatea "altruismului". Răul vine de prea departe şi e prea adînc implantat în mintea noastră ca să-l mai putem trata prin micro-solidarităţi spontane. Şi totuşi, prima formă de posteritate a Patriarhului Teoctist (adică scandalul media pe tema succesiunii, dar şi supralicitarea ideii de reparaţie) ne arată că vieţile noastre paralele converg într-o revendicare comună. Morţii continuă să strige din adîncul mormintelor, aşa că "liniştea" noastră - băgată pe gît prin savante, perverse şi continue manipulări - îşi pierde, din fericire, magnetismul patologic. Agitaţia publică, fabrica de supoziţii conspiraţioniste, buluceala opiniilor contradictorii - toate ne indică nevoia generală de "clarificare", chiar dacă inventarul ţintelor e carent, asemenea mijloacelor de care dispunem pentru "a schimba ceva". În opinia mea, toate necazurile comunităţii în care trăim pornesc dintr-o unică rădăcină, şi anume din triumful tezei securiste potrivit căreia "toţi am fost la fel de vinovaţi". Nu întîrzierea lustraţiei e în cauză, ci faptul că amînarea ei s-a bazat pe acest mecanism de aglutinare, de înjosire dirijată. Cei mai ticăloşi membri ai societăţii româneşti - securişti, activişti ai terorismului ideologic comunist, informatori care şi-au vîndut semenii, distrugînd cariere şi vieţi private - sînt amestecaţi printre oamenii care - oricît de slabi - nu şi-au încărcat niciodată conştiinţa cu păcatul lui Iuda. Pegra României - o minoritate de călăi aflată în situaţia de a se victimiza, laolaltă cu adevăratele victime - a reuşit să se ascundă în spatele nostru. Reprezentanţii ei - veninoşi, fără scrupule şi mai ales incapabili de regret - s-au răspîndit printre cei, infinit mai numeroşi, care şi-au menţinut umanitatea, dincolo de măruntele compromisuri ale supravieţuirii. Cu ajutorul unor grave complicităţi "din sistem", pegra securisto-comunistă a urmărit cîteva obiective salvatoare: să nu fie acuzată prin justiţie, să-şi asume identităţi de camuflaj şi să-i uităm, definitiv, crimele, oricît ar fi ele de notorii. Amnezia, laşitatea, comoditatea, creştinismul de paradă şi faptul paradoxal că mulţi dintre noi şi-au asumat culpe imaginare sînt armele pe care duşmanii societăţii deschise le-au folosit constant, pentru a ne ataca. Acum, BOR - pe care credincioşii o văd ca instituţie divino-umană şi pe care nici agnosticii nu o pot minimaliza, cel puţin ca pondere socială - se află la o răscruce. E de fapt răs-crucea noastră, din care n-am reuşit să ieşim după 1989. Nu-l voi mitologiza, pietist, pe viitorul Patriarh. Dar dacă el va iubi poporul român - şi mai ales dacă va fi "omul lui Dumnezeu" - atunci va reuşi să contribuie, prin Biserică, la vindecarea acestei lumi îmbolnăvite de schizofrenie postcomunistă. Ţara noastră e uscată de setea adevărurilor nespuse. Dacă Biserica nu se va mai zidi în tăcere, nu vom avea - cum am văzut că se tem unii - o "teocraţie". O atare spaimă e nefirească şi nerealistă. Vom avea în schimb un bilanţ de ciclu istoric bazat pe adevăr, nu pe omisiune şi complezenţă iresponsabilă. Iată de ce - riscînd poate să par "obsedat" de o temă supralicitată - revin la ideea că viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române trebuie să fie o persoană liberă de orice legătură cu PCR şi fosta Securitate. Spuneţi-o fiecăruia.
