Un domn cu ochelari

Publicat în Dilema Veche nr. 196 din 10 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Gagman transgresiv, geniu ironic şi talent sulfuros. Pe scurt: Woody Allen. Cine dintre noi nu i-a admirat tragismul comic, replicile suculente sau eliptice, verva actoricească sau mîna uşoară cu care a regizat una dintre cele mai complicate creaţii cinematografice din secolul XX? Clarinetist, sacerdot în templul jazzului newyorkez, dar şi autor bulimic, acest Săgetător, născut la 1 decembrie 1935, continuă să ne şocheze cu rafinament, să ne insoliteze cu metodă, să ne uimească prin viclenia lui inocentă şi scînteietoare. Aşa cum continuă să ne întristeze sufleteşte. Mai ales acum cînd, ajuns la senectutea de pe platforma căreia Marii Oameni îşi definitivează sentenţios Adevărul ultim, continuă să caute, scormonindu-şi misterul personal cu intuiţia că el nu conţine decît nimicul. Graţie originilor sale ruso-austriece, Woody Allen este un artist foarte "mitteleuropean", şi asta nu rezultă doar din Shadows and Fog (1992), unde îi omagiază pe expresioniştii germani. În copilărie, anturat de unchii şi mătuşile numeroasei sale familii din Brooklyn, viitorul Zelig oscilează ludic între magie şi cărţile de joc. Vrea să devină scriitor, chiuleşte, e prea deştept - şi prea sensibil - pentru a se lăsa încorsetat de imperativul unei "cariere" cu parcurs anunţat. Etern anxios, dornic să-şi mascheze angoasa, dar şi exhibiţionist egocentric, dornic să ocupe centrul universului pe care ni-l propune în film, autorul neuitatului Deconstructing Harry rămîne o mostră turbulentă de narcisism contrariat. Protagonist rebel, anti-bărbat fatal, care ştie că inteligenţa oferă cel mai fulgerător afrodisiac, Woody este, poate, singurul intelectual public supercelebru, fără a fi fost, cu adevărat, "angajat". A construit un brand nominal, şi-a văzut statuia antumă, aşezată la Oviedo (spre deosebire de Freddy Mercury, omagiat postum la Montreux). A reuşit să facă un film pe an, timp de multe decenii, oscilînd între cinematografia alternativă şi mainstream-ul californian. Ar putea fi poreclit, în siajul lui Breton, Hollywoody Allien. Maestru fără şcoală, căci inimitabil, a lucrat cu staruri pe care le-a şi "produs" (în cazul Mia Farrow), asemenea unui Pygmalion pervers şi generos. Presupun că umanismul său fără ideologie, înrudit oarecum cu estetica lui Nabokov, e rezultatul unui dandysm sardonic şi figura unei opţiuni sibarite. Omul presimte fragilitatea, relativitatea oricărei "cauze" şi caută Opera, socotind că drumul spre Broadway e suficient de acaparant (şi de obositor) pentru o singură viaţă. Mai nou, Woody Allen susţine, într-un interviu pentru Le Figaro, că însăşi relaţia, cîndva fundamentală, cu propria creaţie s-a banalizat, pierzîndu-şi prestigiul terapeutic. Realitatea - spune el - este "absurdă. Lipsită de sens. Prin asta, ea mi se pare funciarmente tragică, deşi presărată cu momente amuzante, la suprafaţă. Există oameni care au noroc, alţii care n-au, călătoresc în trenuri diferite, dar ating o singură destinaţie. Ajungem bătrîni, bolnavi, şi murim. Tot ce am fost devine neant. Bergman e mort. Totul s-a sfîrşit". E clar, din ton, că şi atunci cînd face profesiune de credinţă agnostică, ispitit de cochetăria nihilismului, Woody Allen îşi exagerează "seriosul" pentru a se autoparodia. Numai că, dacă viaţa nu are sens, nu reiese că nu are nici o morală. "Cu cît existenţa e mai deprimantă - conchide el - cu atît avem mai mare nevoie unii de alţii." Pentru ce însă? Interlocutoarea, Marie-Noëlle Tranchant, nu mai are timpul pentru a tranşa... Solidaritate activă, deşi gratuită? Îmbrăţişare patetic involuntară, după chipul naufragiaţilor de pe pluta Meduzei? Habar n-am şi nici n-aş vrea să speculez inutil. Fapt e că am totuşi de gînd să mă duc la cel mai recent film semnat de Allen, Visul Cassandrei, unde e vorba, dacă ne luăm după cronicari, tocmai despre liantul dintre slăbiciunea omenească şi solidaritate. Temă prin excelenţă teologică, în regia unui credincios care nu are nevoie să se ignore şi nici nu poate fi ignorat.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.