Un conflict între îngerii păzitori?

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Imaginea noastră despre îngeri nu include, de obicei, referințe la conflict, luptă, război. Ea a devenit, de-a lungul timpului, un reflex al dorinței de pace și armonie, legitimă în sine, dar care amputează configurația lumii angelice transmisă de tradițiile religioase. Reiau aici, ca preambul la o reflecție mai aprofundată, un mic text redactat cu ani în urmă, pentru a ilustra felul în care, din interiorul unei mari tradiții, se poate gîndi o temă rămasă deschisă.

La finalul secţiunii despre îngerii păzitori din Summa theologiae, bazîndu-se pe mărturia profetului Daniel (10, 13) despre prinţul regatului Persiei care s-a opus douăzeci şi una de zile îngerului Gabriel, Toma de Aquino se întreabă dacă putem totuşi vorbi de un conflict între îngerii păzitori. După tipicul universitar medieval al unei quaestio, el prezintă trei obiecţii: (1) biblică (cf. Iov 25, 2), potrivit căreia în ceruri domneşte pacea; (2) teologică: între îngeri există doar iubire şi dreptate; şi (3) raţională: dacă îngerii păzitori s-ar lupta între ei, atunci ar însemna că un înger păzitor, care este bun, ar putea susţine ceva nedrept, căci altfel n-ar mai exista raţiunea conflictului.

Răspunsul construit de Toma porneşte de la două autorităţi patristice. Pe de o parte, Ieronim susţinea că prinţul regatului Persiei este un înger care se opunea rugăciunii lui Daniel pentru eliberarea poporului din captivitate. De ce? Pentru că un prinţ al demonilor îi ispitea pe unii dintre membrii poporului său, ceea ce constituia un obstacol în calea rugăciunii profetului. Pe de altă parte, Grigore cel Mare credea că prinţul regatului Persiei este, de fapt, îngerul bun al acestui regat. Or, cum se face că un înger bun se poate opune altui înger bun și cu atît mai mult arhanghelului Gabriel?

Pentru a decide în acest „conflict al interpretărilor“, Toma afirmă că judecăţile lui Dumnezeu se aplică, prin acţiunea mediatoare a îngerilor, diversităţii împărăţiilor şi oamenilor. Avem, pe de o parte, voinţa divină unică şi necontradictorie, ale cărei expresii sînt misiunile angelice, iar pe de altă parte, în plan terestru, ierarhia meritelor şi diversitatea tensiunilor. Îngerii nu sînt însă atoateştiutori; nu cunosc ordinea înţelepciunii divine decît dacă Dumnezeu le-o descoperă. Din acest motiv, trebuie să consulte înţelepciunea lui Dumnezeu, să i se adreseze neîncetat, să o implore în contemplaţie. Dar „în timp ce consultă voinţa lui Dumnezeu cu privire la meritele contrare sau opuse (de pe pămînt), se spune că [îngerii] se opun între ei; nu pentru că ar avea voinţe contrare (de vreme ce toţi sînt de acord să împlinească voia Domnului), ci pentru că lucrurile sînt contrare“.

Aşadar, contrarietăţile angelice nu ar fi decît reflexul raţiunilor contrare ale lumii spre care se îndreaptă mesagerii cereşti; nu am avea de-a face cu o opoziţie misionară (care ar veni de sus), ci cu una speculară (care ar răsfrînge în cer realitățile de jos). Disponibilitatea desăvîrşită şi caracterul diafan al lucrării îngerilor sînt astfel perfect ilustrate, pentru că acţiunea lor poartă amprenta lucrurilor asupra cărora intervine. Făpturi de interval, îngerii transpun într-o temporalitate proprie problema deciziei privitoare la lucrurile care se petrec pe pămînt: ei transmit o voinţă unitară pe care o aplică unor lucruri contrare. Nedumeriţi, consultă din nou înţelepciunea divină. În timpul unui astfel de ceremonial ierarhic, efectul acţiunii lor, ca şi cum ar fi vorba de o suspendare a deciziei, este contrariant pentru muritori: îngerii par a se lupta între ei!

În faţa acestui scenariu tomist, rămîne să ne întrebăm despre ce este, de fapt, vorba. Doar despre o dificultate exegetică pe care Toma o soluţionează filozofic în spaţiul finitudinii îngerului? Şi dacă n-ar fi decît aceasta, n-ar fi deloc puţin. Dar îndreptîndu-ne atenţia asupra surselor patristice, nu numai a celor invocate de Toma, ci asupra surselor problemei formulate de el, vom putea desprinde, dincolo de dificultatea exegetică, miza acestei chestiuni de angelologie în planul unei teologii a istoriei. Dar despre toate acestea, în numărul viitor… 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.