Trista contaminare a credinţei de către ură

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Trista contaminare a credinţei de către ură jpeg

„Împuţiţilor ecumenişti!“ „Anatema ecumeniştilor!“ Blesteme şuierate unui preot ortodox, Părintele Nicolae Dascălu, şi gazdei sale catolice, Părintele Michel Kubler, la o conferinţă la Centrul „Sfinţii Petru şi Andrei“. Cu puţin timp în urmă. De cîţiva ortodocşi în care spumega siguranţa că au monopol pe adevărul credinţei. Şi ura „absolută“ faţă de oricine nu adera la convingerile lor…

Centrul „Sfinţii Petru şi Andrei“ din Bucureşti, animat de Părinţii catolici asumpţionişti, e un loc de dialog religios şi cultural, de întîlnire spirituală şi studioasă. Asumpţio­niştii, congregaţie de tip augustinian înfiinţat la mijlocul secolului al XIX-lea, au o atenţie deosebită faţă de creştinismul răsăritean. În vremea primei lor prezenţe în Orient au înfiinţat, în 1895, la Istanbul un Institut de Înalte Studii Bizantine şi revista savantă Échos d’Orient. Neagreaţi de noul regim al Turciei, au fost invitaţi în 1937 la Bucureşti de Nicolae Iorga. Pînă în 1947, aici au fiinţat Centrul lor, cu foarte bogata bibliotecă de bizantinologie, consultată de numeroşi cercetători români, şi prestigioasa Revue des Études byzantines. Alungaţi din ţară de regimul comunist, ei au revenit în 2009, refăcînd – din donaţii universitare şi private – o nouă şi preţioasă bibliotecă de profil. Dacă iniţial prezenţa lor în Răsărit avea şi o dimensiune de misionarism catolic, asumpţioniştii sînt de mult adepţii colegialităţii creştine, în bucuria cunoaşterii reciproce, în respectul faţă de celelalte ramuri ale creştinismului. Părinţii Michel Kubler şi Lucian Dîncă, oameni ai credinţei pline de amenitate şi prospeţime, împreună cu echipa lor, organizează săptămînal întîlniri/conferinţe avînd drept invitaţi oameni ai Bisericii, cercetători ai religiei români şi străini: pentru a trata/dezbate/adînci teme creştine, fie că ele se leagă de vechimea tradiţiei/tradiţiilor, de mutaţiile modernităţii, de problemele prezentului.

Pe 28 septembrie l-au avut ca invitat pe P. Nicolae Dascălu, coordonator al Centrului de presă Basilica al Patriarhiei Române. El a făcut o expunere privind temele Sinodului panortodox din Creta. Nu atît conţinutul conferinţei, cît stupoarea de a asista la o cordială, firească întîlnire între ortodocşi şi catolici privind Ortodoxia a stîrnit violenţa birjărească a grupului monopolist. Se socoteau „înşelaţi“, „atraşi“ printr-o expunere cu titlu ortodox în ceea ce socoteau a fi un loc al pierzaniei ecumenice, al ereziei („Casa Satanei!“, au strigat ei). Ne putem întreba cum de izbucnesc deodată o seamă de incidente grobian antiecumenice, formulate strident în spaţiul public concret şi virtual. În fond, Biserica Ortodoxă Română e de mult, din 1961, membru al Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Atunci nu s-a auzit nici fir de protest. Patriarhul Daniel e de mult dedicat dialogului între creştini prin scrierile şi activitatea lui, prin înfiinţarea Bibliotecii ecumenice „Dumitru Stăniloae“ şi a Institutului Ecumenic de la Iaşi, printr o seamă de înalte responsabilităţi în Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Cum de distanţa faţă de celelalte confesiuni creştine, latentă poate în anumiţi credincioşi, devine brusc program de ură antiecumenică, strigăt de luptă fundamentalist? Cum de brusc (la ce comandă?) apar, printre ortodocşii secolului XXI, vocaţii de inchizitori, de agitatori ai izolaţionismului trufaş, de judecători eschatologici?

În convingerea că cel diferit religios, fie el şi creştin, e un „rătăcit“, un „duşman“, un „damnat“, ei au un ton care aminteşte de vocile extremismului musulman. Dovadă că fundamentalismul agresiv nu e apanajul unei religii, ci al unui tip (nefericit) de relaţie cu credinţa. Propria tradiţie e gîndită ca singurul acces la Dumnezeu şi totodată ca argument împotriva tuturor diferiţilor umani. Devine set de dogme şi de reguli peste care e pus zăvorul interpretărilor reductive, univoce, exclusiviste. Fundamentalistul are certitudinea că e singurul interlocutor al lui Dumnezeu, că Duhul suflă numai înspre el. Că poate, în fond, judeca lucrurile în locul Celui preaînalt. La limită, Dumnezeu însuşi ar putea fi ameninţat dacă nu se supune monopolului pe care fundamentalistul l-a instaurat asupra dreptei credinţe. Cum îşi permite El să se adreseze şi altor oameni, să se reveleze şi în alte tradiţii? Adevărata credinţă devine un „obiect“ în posesiune exclusivă. Dumnezeu devine captivul unei ideologii religioase, al unui grup.

Fundamentalismul violent nu e caracteristic unei religii, ci unei concepţii despre credinţă de tip disciplinar. Astăzi ne exasperează sălbăticia criminală a extremismului islamist. Dar nu mai departe de 2012, budismul – tradiţie a nonviolenţei şi a compasiunii – a avut, în Birmania, explozii de agresivitate sîngeroasă, cînd călugări naţionalişti au masacrat musulmani. Sigur că date socio-culturale şi geopolitice pot contribui la coagularea unei atitudini extremiste. Sentimentul nedreptăţii sociale, al marginalizării, „şocul civilizaţiilor“, frica de modernitate, naţionalismul pot folosi religia ca vocabular de luptă, ca instrument de valorizare agresivă a propriei identităţi. Dar aceste date nu determină, doar ele singure, adoptarea atitudinii fundamentaliste, nu o pot explica în fibra ei religioasă. Ceea ce determină, pînă la urmă, atitudinea fundamentalistă este tocmai concepţia credinţei şi a divinului ca proprietate exclusivă a grupului, ca materie pe care grupul – cu facultăţile lui limitativ umane – e stăpîn.

Fundamentalistul se află deja pe traiectoria perfecţiunii, ceilalţi sînt „necuraţi“, nu pot fi admişi în preajma lui. Diversitatea lumii, creată totuşi de Dumnezeu? Să stea la ea acasă. Suflarea universală a Duhului? O greşeală. Iubirea aproapelui, fraternitatea? O pacoste, un pericol cvasi-magic de pîngărire. „Dacă nu i luam la întrebări, întîlnirea s-ar fi putut sfîrşi cu o rugăciune comună cu ereticii“, se înfiorau „agitatorii ortodocşi“ la conferinţă. Fundamentalistul ştie de asemenea cum stau lucrurile eschatonului, cine va fi trimis în iad (ceilalţi, bineînţeles) şi cine în rai (el şi ai lui). Asta a anunţat, cu vesel sadism „dreptcredincios“, unul dintre agitatori.

Totuşi, Christos spune că n a venit să ne cheme întrucît avem certitudinea perfecţiunii noastre. Spune că a venit să ne cheme întrucît avem conştiinţa „bolii“ noastre, a carenţelor, a condiţiei noastre mărginite, întrucît sîntem doritori să ne lărgim inimile şi înţelegerea pe urmele Lui. Să gustăm ceva din iubirea Lui nemărginită. Să-L recunoaştem în fiecare fiinţă umană, căci fiecare poartă în adîncul ei oglindirea chipului divin. „Faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii“, îndeamnă Epistola întîi către Timotei (2, 1) căci Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“ (2, 4). Din punctul de vedere al agitatorilor de la conferinţă, lui Dumnezeu nu prea i-a izbutit proiectul. Iar fără ei ar fi fost chiar un complet eşec.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Ivana Knoll FOTO Instagram png
Moment hilar în Qatar, cu doi bărbați care scot rapid telefoanele pentru a o poza pe Miss Croația | FOTO VIDEO
Una dintre cele mai provocatoare fane de la Mondialul din Qatar a fost Ivana Knoll, fotomodelul care a fost Miss Croația reușind să întoarcă privirile a mii de suporteri.
femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.