Trei robinete

Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pelerinajul e orientare, spiritualitate itinerantă, regăsire. Toate acestea se întrupează superlativ în Ţara Sfîntă, pe care nimic nu o depăşeşte, ca densitate simbolică şi coincidenţă revelată. În inima perimetrului sacral, Ierusalimul rămîne tensionat de competiţia monoteismelor, rănit de memoria distrugerilor, mereu reconstruit, mereu revendicat. O dramă invizibilă se consumă în acest oraş arhetipal, reflex terestru al Cetăţii lui Dumnezeu. Locuitorii unesc lăuntric păcătoşenia şi virtutea, sublimate într-o sinteză impregnată cu istoria lor sanctificată prin exces şi martiriu. La ora biblică, Pămîntul făgăduinţei era "netocmit şi gol", veritabilă metaforă a vidului copleşit de teofanie. Acum, după două milenii de conflicte, implantări şi dislocări dureroase, Ţara Sfîntă e un mozaic discrepant, un şantier tragic şi o promisiune deschisă. Indiferent la scurgerea veacurilor, deşertul îşi păstrează fervoarea provocatoare de fantasme ale depăşirii. Pe teritoriul israelian, pustia s-a predat în faţa tehnologiei şi a demonstraţiei politice: străbaţi o grădină irigată prin calculator. În regiunile arabe, banii Uniunii Europene se regăsesc nu doar în arme ilicite, ci şi în amenajări edilitare şi ambiţii electorale fără suport instituţional. Persistă şi regiunile riguros deşertice, precum aceea a Negevului, unde, străbătînd cu maşina un drumeag prost, prin cele mai recente sate palestiniene, am descoperit lavra Sfîntului Sava. Mînăstirea se confundă cu nuanţele marţiene ale peisajului. Ne reprezentăm deşertul în stil saharian, cu dune precum valurile încremenite ale unui ocean pictat. Negevul etalează o cu totul altă volumetrie: amintiţi-vă stîncile din icoanele bizantine. Aici totul e arsură solară şi sterilitate mortală, desfăcută în faleze de praf gălbui. În secolul V, poposit în Iudeea, Sfîntul Sava a descoperit un pîrîu vital şi o chemare definitivă. A fondat o chinovie, pe care, după 35 de ani, a părăsit-o (scîrbit, pare-se, de conflictele dogmatice din sînul comunităţii) pentru a se izola în grota dintr-un "perete" vecin. Mi-l imaginez pe năprasnicul ascet în chilia sa rupestră, privind, peste prăpastie, viaţa - comparativ înlesnită - a fraţilor rămaşi pe mai departe laolaltă... Contemporană cu mînăstirea Sfîntei Ecaterina din Sinai, lavra Sfîntului Sava numără 15 secole de viaţă necontenită. A fost jefuită de toţi invadatorii Ţării Sfinte (perşi, musulmani, cruciaţi etc.), dar a ştiut să-şi revină, inclusiv după ravagiile cutremurului din 1834. La 13 octombrie 1965, moaştele întemeietorului au fost "repatriate" din Italia. În biserica majoră se află racla de sticlă unde sfîntul, neputrezit, odihneşte în veşminte sacerdotale. Obştea, pusă sub jurisdicţia Patriarhiei greceşti de Ierusalim, adăposteşte 16 vieţuitori, printre care un român, pe nume Zosima. Acesta mi-a fost ghid. Mi-a arătat "biserica nefăcută de mînă" - paraclis amenajat într-o cavitate - unde călugării se roagă, răcoriţi, pe timpul sinistrelor canicule estivale. M-a condus apoi în peştera sfîntului Ioan Damaschinul, subtilul apologet al iconoduliei. Mi-a deschis uşile arhondaricului, unde un călugăr american mi-a îmbiat, pe ştergar alb, un degetar de uzo, o aburită limonadă de casă şi o felie de cozonac uscat, cu gust de azimă. E o mare binecuvîntare să te reculegi într-o asemenea falie geologică, aridă pînă la Dumnezeu, mustind de renunţări răsplătite. Am fotografiat trei robinete deasupra unei cuve de piatră, cu gîndul la Horia Bernea (şi viziunea sa despre "Ortodoxie ca fire a omului"), m-am înfiorat ascultîndu-l pe fratele Zosima, care-mi evoca, prozaic şi sublim, extraordinara lungime a posturilor, cînd vieţuitorii se hrănesc exclusiv cu verdeţuri şi ulei de măsline... Deasupra cupolelor flutură steagul Patriarhiei şi acela, tot cruciform, al Republicii Elene. Numai că aici nu mai e vorba de naţiuni şi naţionalisme, ci de o arcă noahitică, pe care s-au îmbarcat ultimii cavaleri ai desăvîrşirii. Prin simplitatea lor hirsută, monahii savioţi îţi trezesc nostalgia nevoinţei, dorul după veşnicia rugăciunii neîntrerupte, ispita bucuriilor fruste. Nu ai cum să le mulţumeşti, dar poţi măcar să-i admiri.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.