Temelii corupte

Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După cum am văzut, sezonul estival încinge deopotrivă trotuarele şi mintea conducătorilor noştri vremelnici. Vara, democraţia românească e părelnic tumultuoasă pentru că suplineşte lipsa subiectelor majore printr-un soi de logoree compensatorie. Observînd aceste cicluri sezoniere, m-am întrebat unde-şi mai face loc Biserica Ortodoxă Română în deja obişnuita noastră tevatură pe fond canicular. Mai are ea glas? E loc de spirit şi de întrebări majore atunci cînd lumea se pregăteşte de vacanţe sau se repliază tactic la umbra teraselor? Cum să mai fie loc, dacă media nu iau în seamă Biserica decît atunci cînd ea însăşi provoacă scandaluri de tip Gojdu, Tanacu sau reorganizarea administrativ-canonică a eparhiilor? Din păcate, Biserica nu se exprimă decît prin "nişele" propriei reţele asociative. Strategia ei de comunicare e orientată spre farmecul catacombei, unde "ai noştri" (ortodocşii practicanţi şi militanţi) vor reacţiona mereu favorabil, fără să pună în discuţie starea de fapt. Am scris adesea că Biserica face mult mai multe decît se ştie şi că ar cîştiga dacă şi-ar publica bilanţurile caritative pe canale deopotrivă ecleziastice şi laice. Ar fi normal să vedem în presă declaraţii sau interviuri ale ierarhilor, dar nu doar atunci cînd lumea e inflamată artificial, ci ori de cîte ori se discută vreo problemă de societate, începînd cu acelea etice şi terminînd cu acelea mai larg civice. Două motive împiedică normalitatea aşa cum o definesc: pe de o parte, timiditatea ierarhiei, care preferă profilul jos, penumbra sau chiar tăcerea care este, nu-i aşa, "de aur". E mai simplu să te abţii decît să-ţi asumi o poziţie, mai ales dacă pasivitatea emană parfumuri de smerenie. Pe de altă parte, ziariştii români manifestă un interes religios redus pentru că redusă este - în genere - şi cultura lor în materie. Am auzit sau am citit prea frecvent formulări de o crasă improprietate, aproximaţii istorice, gafe conceptuale sau doar probe de ignoranţă religioasă pentru a-mi mai face iluzii. E aici urmarea ateismului comunist, urmarea deceniilor în care lucrările catehetice au fost suprimate. Ce e mai puţin explicabil e faptul că, după 16 ani de libertate (şi, pentru mulţi români, de studii recuperatoare), situaţia continuă să fie precară. Nu au apărut jurnalişti specializaţi (după modelul "vaticaniştilor" din presa italiană) şi nici măcar jurnalişti care să nu ne vorbească, doct, despre "religiile din zona creştină" (cînd ar trebui să ştie că religia creştină e una singură, oricîte confesiuni sau denominaţiuni ar include). Ceea ce nu pricep adepţii secularizării este că agramatismul teologic e paralel cu statisticile. Prin slaba competenţă spirituală a elitelor laice, Biserica nu riscă golirea lăcaşurilor de cult, cît umplerea lor cu oameni care înţeleg greşit sensul propriei lor prezenţe şi îşi risipesc resursele. Salutam cîndva, în această rubrică, preluarea de către Biserică a televiziunii PAX. S-a mîntuit şi aceasta... Iar radiourile FM deţinute de eparhii (Renaşterea de la Cluj şi Trinitas-ul ieşean) au rămas locale, în pofida excelentei lor prestaţii. Retoric echivalat cu identitatea românească, deşi tot mai mult opus realităţii dominante, spaţiul tradiţiei creştine rămîne izolat de viaţa publică şi pentru că nu există un capitalism patriotic, susţinut de oameni cu "frică de Dumnezeu". Dacă fac bani, patronii noştri - sau mai curînd "ai lor" (oricare vor fi fiind "ei", în descendenţa PCR) - se ocupă cu acapararea de instrumente mediatice sortite să-i perie şi să-i acopere sau, mai banal, să le "servească interesele". Binele comun? O prostie. Educaţia? O himeră păguboasă. Convieţuirea civilizată? Să fie la alţii. Cînd răsfoieşti dosarul odiosului bloc lipit de catedrala Sfîntul Iosif înţelegi de ce trăim într-o asemenea babilonie. Pentru că nu construim cu "pietre vii", spre slava lui Dumnezeu. Construim turnuri provinciale, pe temelii corupte.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.