Tablou retuşat

Publicat în Dilema Veche nr. 168 din 30 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Propuneam nu demult ( Dilema veche nr. 164) un "tablou" al societăţii româneşti din unghi religios şi - ca orice bun fundamentalist reciclat - lăsam loc nostalgiei după grupurile umane a căror civilizaţie se fondează încă pe asumarea valorilor religioase. Nu mă gîndeam la civilizaţia Evului Mediu - acel formidabil spaţiu simbolic unde teologia şi politica şi-au celebrat mariajul cel mai fecund. Mă ducea gîndul, pur şi simplu, la UE 15, "vechea Europă", în aria căreia poţi culege - fie că evoci Spania, Germania sau Italia - multiple exemple de comportament social bazat pe ethosul evanghelic. ën acele "bătrîne" state - şi consolidate democraţii - nimeni nu mai e de acord cu simbioza criptobizatină sau cu sfada neoiacobină dintre religie şi societate. ënsă "fondul" proiectului politic, viaţa publică şi bunul simţ individual se alimentează din memoria creştinismului, încă viu la nivelul reprezentărilor colective şi al moralei curente. Mă plîngeam, apoi, de faptul că antropologia religiilor nu e consacrată în Universităţile româneşti, deplîngînd totodată evidenţa că investigaţia sociologică se orientează doar spre suprafaţa vieţii comune (politică, economie, practici de consum), în vreme ce adîncimea (relevată prin faptul religios) nu preocupă decît sporadic institutele de sondaje. Aspectul cel mai iritant, pentru mine, priveşte discrepanţa dintre masivitatea datelor statistice şi precaritatea comportamentelor dintr-o societate românească proclamat "ortodoxă", dar vizibil năucă, grosolană, ignorantă, violentă şi materialistă. ën vreme ce vechii europeni trăiesc un creştinism secularizat, noi preferăm sacralizarea mahalalei. Iată însă că dl Sorin Mitulescu mi-a trimis la Dv un răspuns ce mi-a fost retransmis pe mail. E doar vina mea că nu mi-am găsit răgazul de a-i scrie corespondentului meu, măcar pentru a-i mulţumi. O fac acum, după ce redacţia a publicat acel mesaj în pagina rezervată "dilematicilor de pretutindeni". Dl S.M. - cercetător la Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativei Tinerilor - mă informează că situaţia n-ar fi chiar atît de sumbră. Există cîteva studii de sociologie a religiei, aşa cum s-au efectuat, chiar dacă sporadic, oarece anchete de profil. Pe scurt, domeniul prinde contur. Mă bucur foarte mult. Ba chiar aş vrea să completez bibliografia indicată de preopinentul meu prin recenta carte datorată lui Mirel Bănică ( BOR, stat şi societate în anii ’30, Editura Polirom, 2007) care participă, istoriografic, la acelaşi efort de recuperare academică şi curiculară. Din datele compilate în scrisoarea dlui Mitulescu reiese un lucru pe care aş dori să-l subliniez. Mă refer la confuzia axiologică a subiecţilor. La nivelul lui 1995, pe un eşantion de tineri, 80% se declarau creştin-ortodocşi, cu originala nuanţă că 42% dintre cei chestionaţi socoteau existenţa lui Dumnezeu ca fiind nesigură! La noi, poţi fi deopotrivă creştin-ortodox şi agnostic... ën ce priveşte legătura instituţională (dintre tineri şi BOR), observăm că, în ultimul deceniu, s-a produs o anumită intensificare a practicilor religioase (rugăciune, post, frecvenţă liturgică). Pe de altă parte, procentul celor care "au Dumnezeu" îl depăşeşte pe cel al "îmbisericiţilor", ceea ce atestă emergenţa unui grup teist rupt de orice mediere clericală. Eu, unul, - care de 15 ani bat monedă pe creştin-democraţia de factură occidentală - aş fi tare interesat dacă Agenţia unde lucrează stimabilul meu cititor ar face şi o anchetă pe seama relaţiei dintre creştinismul trăit al tinerilor şi aspiraţiile lor politice. M-ar interesa să ştiu dacă în mintea acestora există vreo alternativă autentică la fariseismul electoral, dacă tinerii surprind conexiunea dintre creştinismul ortodox şi amenajarea arenei civice, dacă percep valenţa comunitară a subsidiarităţii sau dacă văd în orgoliul de "breaslă" o bună unitate de măsură a solidarităţii dintre diferitele "corpuri" sociale. Oricum, sper ca virtualul rezultat al cercetării pe care o sugerez să fie mai bine mediatizat decît demersurile anterioare, păstrate mai curînd în eprubetă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.