Suferinţa care nu uneşte

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și de Fundația Konrad Adenauer, între 24-29 aprilie 2017 s-a derulat școala internațională de primăvară „Tinerii și memoria în Europa postcomunistă“.

Timp de o săptămînă, tineri din Muntenegru, Croația, Slovenia, Bulgaria, Letonia, Estonia, Albania, Serbia și România au avut ocazia de a vizita Fortul 13 Jilava, Palatul Parlamentului (ce contrast amețitor, vizitele fiind în mai puțin de jumătate de zi!), Memorialul Închisoarea Pitești, Casa Memorială a Victimelor Dictaturii Comuniste din România de la Sfîntu Gheorghe, Cetatea Făgăraș, Complexul monahal dedicat victimelor regimului comunist de la Aiud, Memorialul și Muzeul Revoluției și Muzeul Consumatorului Comunist, ambele din Timișoara. Dincolo de vizitele ca atare, cîștigul esențial a constat în discuțiile care s-au consumat, în schimbul permanent de impresii și opinii, în metabolismul personal și de grup al asimilării unor realități trecute și prezente ale unei țări străine, chiar dacă relativ apropiată.

Inițiativa IICCMER și KAS de a mijloci o asemenea călătorie de studiere a locurilor memoriei de către vecini imediați sau îndepărtați a avut la bază două constatări. Prima este și cea mai evidentă: știm foarte puțin, spre nimic, unii despre alții. La un simplu concurs improvizat sub forma unei investigații sociologice pe stradă, nu cred că mulți dintre compatrioții noștri ar face diferența între Tallinn, Riga și Vilnius. Ca să nu mai amintim de confuzia statornică, facută de alții, între Budapesta și București. Pe scurt, cu toate că am trecut prin experiența aceleiași ideologii totalitare, est-europenii nu se cunosc între ei. Fixația lor din timpul dictaturii către Vest, de unde așteptau eliberarea, s-a adîncit în ultimele decenii, încurajată fiind și de ambiția de a deveni parte a marelui proiect politic al Uniunii Europene.

A doua decurge natural din prima: suferința acumulată timp de decenii, cu intensități diferite de la o țară la alta, nu constituie un capital comun al fostului bloc comunist. Nu vibrăm și nici nu ne solidarizăm în orizontul unei tragedii care rămîne, dincolo de nuanțele locale, a tuturor est-europenilor. Dimpotrivă. Imediat după 1989, a început o concurență care pare să devină mai repede și mai fățiș altceva. Grupul de la Vișegrad este un exemplu. Sugestiv, tocmai țările care îl formează au cele mai diferite politici memoriale și juridice, între Cehia și Polonia, de pildă, existînd o discrepanță majoră. În vreme ce în patria Chartei 77, cu Havel în frunte, asistăm la onorarea unor stîlpi ai dictaturii comuniste, la Varșovia funcționează un exemplar Institut al Memoriei Naționale, model folosit la înființarea IICCMER.

Într-adevăr, este cît se poate de ciudat, la nivel istoric, faptul că țări întregi lovite de același flagel nu găsesc în acesta punctul de coagulare menit să încurajeze inițiativele comune. Rezistența față de expansiunea lui Napoleon avea să producă o asemenea coeziune. Nu însă și comunismul. Motivul esențial: temperaturile specifice, teroarea cunoscînd faze distincte, între situația din Ungaria după 1956 și pușcăriile politice din România înainte de 1964 existînd diferențe mai mult decît notabile. Altfel spus, suferința nu a fost la fel peste tot, teroarea fiind aplicată gradual și ținînd seama de potențialul de rezistență de la fața locului. Blocul comunist a tolerat în interior o uimitoare diversitate, în ciuda liniilor comune de acțiune ale elitelor conducătoare școlite fără excepții la Moscova.

Sîntem în fața unei situații stranii, la limita patologicului. Suferința îndurată nu ne unește. Ne-cunoașterea istoriilor vecinilor, ignorarea reciprocă, concentrarea exclusivă pe propria traumă sau, la polul opus, negarea existenței acesteia, idealizarea propriului preț plătit pentru libertate, dar fără contextualizarea aferentă – toate acestea se răzbună. Cu alte cuvinte, dacă este adevărat că (încă) nu ne unește suficient de mult cultura democratică, nu mai puțin adevărat este și faptul că nu ne unește suficient nici memoria trecutului totalitar. Este o evoluție deloc promițătoare tocmai într-o vreme în care recursul la trecut revine pe scenă ca instrument de dominare prin manipulare. Asta explică de ce unii, deloc puțini, văd în comunism nu atît crimele sale, cît promisiunile pe care continuă să le facă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.