Statornic călător

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Statornic călător jpeg

Omenirea şi-a împărţit modul de locuire între casa sedentarului şi cortul nomadului. Aşezarea în cetate şi mobilitatea perpetuă sînt două moduri de a fi în lume, dau două tipuri de comunitate, de cultură. Pentru credinţă, însă, stabilitatea şi peregrinarea intră într-o fertilă compoziţie. Dumnezeu e suprem stabilul, întemeiat în sine însuşi, neclintitul. De aceea i se potrivesc simbolurile muntelui şi stîncii, de aceea tronul e emblema lui. Absolută, stabilitatea lui susţine lumea şi sufletul, le dă întemeiere. Or, ancorat de neclintirea Polului divin, credinciosul e îndemnat să rămînă neîncetat un călător. Înrădăcinat în Dumnezeu, e îndemnat să înainteze în adevărul Lui nemărginit, pe calea fără capăt a înţelesurilor Sale. E îndemnat să nu se instaleze în lucruri finite, să nu se lase „legat“, determinat de ele: nici de prea sensibile posesiuni, nici de reguli rituale ori principii morale lua­te drept orizont ultim al credinţei („De ce ucenicii Tăi nu postesc? Vor posti cînd Mirele se va lua de la ei“, Marcu, 2, 18-20). Nici de concepţii care îi dau lui Dumnezeu un chip limitativ, care pun pe El monopolul unui grup, unei confesiuni, unei ideologii sau pur şi simplu al rutinei pioase. Călătoria spre/împreună cu Ţinta – iată o mare temă a religiilor, un principiu al credinţei.

Comentînd un pasaj vechi-testamentar, Origen a dat, în secolul III, acestei teme o expresie din care se va inspira interpretarea creştină a veacurilor următoare. E vorba despre pasajul din Numeri 24, 5: „Cît sînt de frumoase casele tale, Iacob, corturile tale, Israel!“

Sub semnul frumuseţii, există în acest verset un crescendo, o schimbare de nume şi de condiţie a patriarhului. Iacob, cu aşezările sale, semnifică pentru Origen o credinţă care se împlineşte în fapte şi acţiuni meritorii, admirabile, dar dincolo de care cheamă un orizont mai vast. A te rezuma/opri la aspecte „obiectivate“ ale religiei – norme de comportament, acte cuvenite, discurs sistematizant – înseamnă a rămîne între zidurile „frumoasei case“ a operelor proprii. Iar „casa e lucru aşezat, stătător, închis între limite fixe“. Schimbarea de nume a patriarhului indică orientarea fiinţei către Sensul divin nemărginit. Indică trecerea ei la condiţia unei înaintări de neoprit în loc. Pentru ea, limitele devin praguri, graniţe de străbătut, etape. „Limitele fixe“ ale casei sînt înlocuite de limite mobilizatoare, transparente: „casele“ se preschimbă în „corturi“ care vorbesc despre popasuri scurte, despre pornirea mai departe, despre starea însăşi a călătoriei. Ea, călătoria, se potriveşte cu anvergura Ţintei. Călătoria orientată, „situată“ de neclintita Ţintă, experimentează ceva din calitatea acesteia din urmă. Călătorului îi este dat gustul de infinit al cunoaşterii lui Dumnezeu. „Cu cît te vei apropia de Înţelepciunea Lui cu atît vei afla că e mai adîncă; cu cît o vei scruta, cu atît îi vei înţelege mai bine caracterul inefabil şi incomprehensibil/de necuprins“. Asta înseamnă pentru Origen, în economia pasajului, Israel: nume emblematic al celui care merge pe drumul cunoaşterii, care se lasă atras (şi preschimbat, amplificat) de Logosul divin. Ceva mai tîrziu, Grigore de Nyssa va da în Viaţa lui Moise o expresie concisă „călătorului statornic“ pe urmele lui Dumnezeu (cu referinţă la Ieşirea, 33, 18-23). Înaintarea „e cu atît mai rapidă cu cît alergătorul este mai ferm şi mai neclintit întărit în Bine, care e stînca lui Christos. Pentru el, stabilitatea e ca o aripă“.

Călătoria spre/împreună cu Ţinta – iată o mare temă a religiilor, un principiu al credinţei. Unui nomad i se adresează Dumnezeu în momentul auroral al credinţei, unui om capabil să iasă din pămîntul, din neamul, din casa, din limitările lui…

În tradiţia ebraică, comunitatea se formează, în pustie, prin itineranţă sub norul divin. În mijlocul poporului, chivotul legămîntului e un cort. E un sanctuar în mers, mereu gata de drum – „pîrghiile să fie necontenit în inelele chivotului“ (Ieşirea, 25, 15) – sub norul transcendent care, necuprins în spaţiu, desfăşoară drumul. Cînd, prin forţa lucrurilor, religiile se sedentarizează, ele au practici care îl fac pe sedentar să iasă din condiţia lui, să (re)devină călător. Individual sau comunitar, pelerinajul e un fenomen important în tradiţiile monoteiste. Fie că se îndreaptă spre centrul comun al celor trei – Ierusalimul, loc al păcii lui Dumnezeu şi al conflictelor etnico-religioase care, pînă astăzi, vor să impună monopol asupra lui –, fie că îi revarsă pe musulmani spre Mecca sau îi pune pe creştini pe drumurile Europei către sanctuare faimoase ori discrete, pelerinajul îl scoate pe om din familiarul, securizantul, aşezatul lui trai religios. Îl dislocă, îl îndreaptă către un „loc înalt“, simbol al supremei stabilităţi. Îl pune în deschisul drumului. Pînă astăzi, oameni şi grupuri pornesc în peregrinare, formează pentru scurtă vreme „comunităţi de pelerinaj“, unde murmurul sacrului, vibraţia evlaviei şi, cîteodată, devierile ei se intensifică. Mirel Bănică a publicat un masiv studiu antropologic privind Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană (Polirom, 2015). Cu ani în urmă, am urmărit la Moisei şi la Iaşi, de Sfînta Paraschiva, cum „societatea pelerină“ se acumula în jurul sanctuarului, „campa“ în incinta ori chiar în interiorul lui, se lipea de el, pentru a absorbi de acolo şi a iradia puterea sfîntă pe care el o găzduia.

Dar trecerea de la sedentaritate la itineranţă înseamnă mai ales transformare interioară, înaintarea înţelegerii, amplificarea spirituală a fiinţei. Nu neapărat deplasare (colectivă) în spaţiu. Grigore de Nyssa spunea în Scrisoarea 2: „Dacă Duhul suflă unde vrea, vom participa la darurile lui chiar aici, după legea credinţei, iar nu după legea unei prezenţe fizice la Ierusalim“. Într adevăr, itineranţa creştină are unul dintre momentele ei exemplare pe drumul Emausului, în discreţia serii, în intimitatea întîlnirii lui Christos cu doi discipoli. Atunci El le deschide fulgurant înţelegerea pentru calitatea fiinţei Lui, interpretînd pentru ei Scriptura şi atrăgîndu-i pe drumul vertical al nevăzutelor, pe drumul Lui nesfîrşit. Drum hermeneutic şi drum al unei cunoaşteri în act care transformă sufletul.

Părintele Scrima făcea observaţia că, în rugăciunea „Împărate ceresc“, cînd Duhul e chemat să vină în inima credinciosului, termenul grecesc califică centrul fiinţei drept cort: „Vino şi te sălăşluieşte întru noi (elthe kai skenoson en hemin)“. „«Sălaşul» trimite aici la noţiunea de «cort» (skene), cortul inimii noastre, el însuşi revelator al condiţiei noastre itinerante.“ În centrul lui adînc, omul credinţei e îndemnat să rămînă un statornic călător. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.
rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.