Statistică și libertate

Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
Statistică și libertate jpeg

Pentru a lua pulsul religios al unei societăţi se recurge, într-un prim moment, la statistici. Cîţi cetăţeni îşi declară o identitate de acest tip? Cîţi se socotesc membri ai unei Biserici? Cîţi merg la biserică şi cu ce periodicitate? Rezultatele spun, desigur, ceva despre temă. Simpla afirmare a unei apartenenţe religioase înseamnă deja o situare în domeniul credinţei. Dar sub suprafaţă statistică, lucrurile au motivaţii şi accente diverse. Se aminteşte adesea că mai mult de 86% din români s-au declarat ortodocşi.

Într-adevăr, în Răsăritul european, creştinismul rămîne un reper familiar pentru societate. E o referinţă firesc afirmată şi respectată de majoritatea românilor. Face parte din cadrul de civilizaţie al locului. E ca un peisaj care te înconjoară de mult, în care trăieşti ca de la sine înţeles şi pe care nu întotdeauna îl priveşti cu o atenţie nouă. Pe lîngă cei angajaţi viu în credinţă, există cei care văd religia ca o sumă de practici cuvenite: împlinesc religios riturile de trecere, ţin anumite obiceiuri, merg la biserică de marile sărbători. Şi astfel existenţa le e marcată de semnul tradiţiei.

Pe deasupra, religia oferă identitate: nu numai spirituală, ci şi istorică. Ortodoxia a modelat cultural secole de-a rîndul spaţiul est-european. Rolul acesta e atît de important încît, în epoca de construire a naţiunilor moderne, ortodoxia a ajuns cîteodată să fie legată de local, asociată strîns cu categoria naţionalului, să fie „naţionalizată“ s‑a spus, ceea ce pentru unii lasă în umbră adevărata ei statură, care e universală. Mai mult de 86% din români s-au declarat ortodocşi. Dar se constată că lipsa culturii religioase e destul de mare, că nu puţini au o cunoaştere vagă sau nulă a Bibliei, că înţelegerea spirituală se anemiază.

În schimb, religia dă garantat bine pentru imaginea publică. Oameni politici de toate culorile îşi trec în apariţiile mediatice cîte un gest creştinesc, participarea la o slujbă, la o sărbătoare. De curînd, alesul cetăţenilor din Baia Mare, Cătălin Cherecheş – aflat în arest preventiv sub acuzaţia de „mită în formă continuată“ –, a solicitat să depună jurămîntul de primar în biserica episcopală. Şi Episcopia a răspuns că nu-l poate refuza fiindcă, potrivit purtătorului de cuvînt, „Biserica, așa cum bine știm, dorește îndreptarea păcătosului“.

Confuzia între o stridentă manevră de imagine şi preschimbarea sufletului să fie aşa de uşoară? Parcă „îndreptarea păcătosului“ presupunea recunoaşterea greşelii, repararea ei, retragerea din poziţia unde ai călcat strîmb. Dl Cherecheş nu-şi propunea aşa de mult. Voia doar să facă din biserică scena unde să apară ca un primar nu neapărat onest, ci credincios.

Pe urmă, confuzia între domeniul civil şi domeniul spiritual să fie aşa de mare în rîndul responsabililor Bisericii? Cum de acceptă unii dintre ei ca spaţiul credinţei să fie folosit drept podium al puterii administrative ori politice? Biserica ortodoxă se declară concentrată pe spiritualitate. Cum de acceptă unii dintre responsabilii ei, cum de îşi doresc chiar amestecul cu domenii rezervate statului laic? O dovadă e recenta acţiune pentru modificarea Constituţiei în privinţa familiei.

Îşi propune Biserica trezirea conştiinţelor, adîncirea lor în sensurile revelaţiei lui Christos, educarea libertăţii spirituale? Sau vrea să folosească legea civilă pentru a impune un stil de viaţă pe întreaga suprafaţă socială? 

Cînd reprezentanţii credinţei încearcă că lucreze din afară, constrîngător asupra individului, nu e credinţa însăşi, în natura ei, afectată? Două dintre calităţile ei esenţiale sînt stingherite: interioritatea şi libertatea.

Nu îşi are credinţa locul propriu în interioritatea adîncă a omului? Nu acolo se petrec evenimentele ei hotărîtoare? Nu de acolo poate iradia ea în suflet, în opţiunile de viaţă, în comportamentul privat şi public? Epistolele apostolilor insistă pe „omul tainic al inimii“ (I Petru 3,4), pe „omul dinlăuntru“ (II Corinteni, 4, 16). El este cel care îl poate întîlni pe Dumnezeu; el este cel care se poate înnoi, înnoind fiinţa întreagă. Christos a condamnat limpede reducerea credinţei la suprafaţa socială. În Matei, capitolul 6, El cere trecerea de la „regimul străzii“ la „regimul cămării“, de la regimul exteriorităţii şi al colectivului − „făţărnicia“ care se trîmbiţează pe uliţe şi „îşi primeşte plata ei“ în acelaşi plan − la regimul interiorităţii unde are loc întîlnirea cu suprema Interioritate. „Intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns…“

S-a spus că, făcînd deosebirea netă între imperiul Cezarului şi Împărăţia sa, Christos a dat creştinismului temeiul laicităţii, separarea treburilor temporale de cele spirituale. Asta nu înseamnă că spiritualul nu poate influenţa spaţiul public. Nicidecum! Dar el are de lucrat în alt stil decît puterea temporală. Are de lucrat cu interiorul uman, pentru a‑i trezi înţelegerea şi responsabilitatea. Are de lucrat cu persoana, respectîndu-i libertatea, formîndu‑i, maturizîndu-i libertatea.

În fond, tocmai libertatea face din om un posibil partener al divinului, un subiect al credinţei. Persoana divină îl creează pe om ca interlocutor tocmai înzestrîndu-l cu libertate. Libertatea originară a omului, oglindită în libertatea conştiinţei e un dar transcendent. Îi aparţine lui Dumnezeu. Omul se poate adesea lipsi de libertatea lui, de libertatea spiritului care cere luciditate, curaj, muncă interioară, care poate isca alegeri şi crize grave în viaţă. Dumnezeu, în schimb, nu se poate lipsi de libertatea omenească fiindcă nu se poate lipsi de partenerul lui. Ea nu e o exigenţă umană, e o exigenţă divină.

Omul religios, ca şi instituţiile religiei, au / ar trebui să aibă sensibilitate pentru acest dar, sădit în orice om, indiferent că aparţine sau nu unei confesiuni. Pe sensibilitatea faţă de acest dat, definitoriu pentru demnitatea umană, s-a bazat opoziţia unor Biserici împotriva totalitarismului. Pe aceeaşi sensibilitate se bazează faptul că toate Bisericile recunosc libertatea de conştiinţă şi de gîndire.

Adresîndu-se conştiinţei, adresîndu-se persoanei şi libertăţii ei, o Biserică îşi poate educa nu numai propria comunitate; poate avea o influenţă modelatoare mai largă. În schimb, cînd încearcă să acţioneze din afară asupra individului, impunîndu-i prin lege civilă norme de comportament, atunci şi credinţa, şi libertatea spiritului sînt stînjenite.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.