Spectacol

Publicat în Dilema Veche nr. 259 din 31 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mai rarefiat decît Uşa interzisă, proaspătul volum de Scrisori către fiul meu, publicat de Gabriel Liiceanu, la Editura Humanitas, nu e mai puţin încîntător ca exerciţiu de autoficţiune "post-paideică". Ultimul termen concentrează cumva miza cărţii, respectiv tentativa de a reconcilia castratorul model formativ noician cu "micile plăceri" ale vieţii, exaltate în cheia unui pedant manifest burghez. Onest vorbind, fiul gînditorului rămîne destinatarul unei tandreţi abstracte, figură depeizată, căruia genitorul îi deschide o intimitate simultan împărtăşită cu ansamblul cititorilor săi. Urmaşul este confundat cu lectorul ideal, astfel încît îşi pierde conturul, mulţumindu-se cu un joc de roluri anonim. Cu toate acestea, textul curge pe un plauzibil ton "confesiv", exhibînd laolaltă amintiri biografice, scene de gen, fragmente de memorie proustiană, idiosincrazii şi opţiuni epicureice argumentate calofil. Găsim în această suită de false epistole un Gabriel Liiceanu care continuă să amestece referinţa elevată şi descrierea hedonistă a cotidianului ritualizat. Glasul auctorial este îndrăgostit de el însuşi, dar păcatul (mereu bănuit) al narcisismului se spală, parcă, prin oficiul amfitrionului care îmbie, dăruieşte şi iniţiază la fel de generos, pentru a-şi depăşi singurătatea, pentru a se oglindi, finalmente, într-o alteritate imposibilă, pentru a-şi declara, dinaintea vămilor cereşti, umanitatea impenitentă. Liiceanu este şi se vrea seducător. Nu pentru a fermeca, la modul frivol, sau pentru a convinge, la modul socratic, cît pentru a subjuga temporar şi pentru a-şi transforma unicitatea într-o amintire perenă, capabilă să reziste fără să ciuntească libertatea fiecărui nou început. Burlac metafizic, el caută mariajul mistic, amprenta care persistă vestigial, sămînţa care fecundează dincolo de rigorile stării civile. Descoperim în profilul pe care ni-l expune atît masculul independent, cît şi înţeleptul dornic de spiritualizarea proiecţiilor sale paterne. Povestea operaţiei de inimă din America, sapienţial recitată în prima parte a cărţii, oferă materie epică unei drame a fragilităţii asumate nereligios. Pentru filozof, apropierea morţii, semnalată somatic, nu incită penitenţa, ci provocarea adolescentină a hazardului. Scena de altfel antologică a participării, împreună cu prietenul chirurg, la delirul penticostal al unei adunări liturgice de "culoare" merge, prin formidabila ei plasticitate, către nucleul dur al personalităţii lui Gabriel Liiceanu: raţiunea sa respinge trăirea colectivă, se teme de furia iraţionalului, se confruntă cu misterul, pentru a-şi păstra dreptul la luciditate. În această configuraţie psihică, gîndirea nu este nici autonomă, nici teonomă: ea pretinde doar distanţa sanitară, luxul de a-şi gospodări scepticismul, dar şi comoditatea stărilor de joasă intensitate, care favorizează iluzia mentală a supravieţuirii pe cont propriu. Filozoful este fundamental un agnostic mîntuit prin inocenţa sa "obiectivă", proclamată în răspăr. La fiecare pagină, scriitorul din interiorul gînditorului se răzbună prin pasaje de o perfectă îmbinare stilistică. Undeva, relatînd transa ideii care-şi caută drumul spre forma visată, Liiceanu lasă literaturii române una dintre cele mai rotunde arte poetice. Şi nu e un caz izolat. Întregul volum corespunde acestei voinţe expresive, sub faldurile căreia creaţia - vocaţie, ambiţie şi dulce surghiun deasupra omenirii "obişnuite" - capătă vibraţii de pură incantaţie. Poate eclectice, sigur cizelate, mereu vii, întotdeauna precaute, pe seama unei pudori care ştie să fie cochetă, Scrisorile către fiul meu n-au nimic testamentar. Detectăm în freamătul lor utopia solară a unei nemuriri inerente. O angoasă vitală, virilă şi vorace se luptă - etimologic superb - cu îngerul revelaţiei mereu amînate... Pesemne că nici o fiinţă întreagă nu poate ocoli, uneori, captivantul risc al unui asemenea spectacol.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.