Sinteze

Publicat în Dilema Veche nr. 271 din 23 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Între 10 aprilie şi 5 iulie 2009, Muzeul de Arte Frumoase al Parisului găzduieşte expoziţia "Le Mont Athos et l’Empire byzantin. Trésors de la Sainte Montagne", organizată de Guvernul grec, sub patronajul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Voită de autorităţile elene ca rampă de promovare internaţională, expoziţia a obţinut acordul Consiliului athonit, chiar dacă exportul temporar al atîtor capodopere îi va fi dat fiori. Cu toate (vagile) riscuri de distrugere, furt sau degradare accidentală, egumenii s-au hotărît să sprijine organizarea evenimentului de la Paris, amintindu-şi probabil că "Oraşul Lumină" a contribuit enorm la dezvoltarea studiilor bizantine. Publicul s-a bulucit la inaugurare şi va continua să o facă. Pe de o parte, Athos-ul îşi păstrează inalterată legenda mistică. Pe de altă parte, cum femeile n-au voie să calce pe Sfîntul Munte, vor fi bucuroase să constate că Sfîntul Munte a venit la ele. E un caz de exotism intra-european şi o emblemă a Bizanţului detestat, dar nu mai puţin fascinant pentru Occidentul latin, de la Luitprand de Cremona (ambasadorul pontifical din secolul al X-lea) pînă la Claudel. În fine, succesul e meritat prin însăşi calitatea exponatelor, greu accesibile altfel. Observ însă că discursul "dreptmăritor" nu s-a primenit nici la Athos, locul conservator prin excelenţă. Se vede asta din prefeţele catehetice strecurate în catalogul expoziţiei. Textele sună straniu în urechile unui european din secolul XXI, pentru că folosesc un limbaj arhaic: "Săptămîna sfîntă ne face părtaşii unei mistagogii a adevărului" etc. La nivel retoric, ne aflăm parcă pe la anul 1000, cînd apar primele comunităţi athonite (în vreme ce prezenţa anahoreţilor fusese semnalată aici încă din secolul al IV-lea). Pesemne că imobilismul acesta deliberat va persista pînă la sfîrşitul Muntelui, dacă nu chiar al Lumii, pe care monahii îşi propun să o transfigureze... Expoziţia prezentată la Petit Palais (vă îndemn să o vedeţi, dacă treceţi prin capitala Franţei) are o miză polemic orientată contra secularismului contemporan, o ţintă apologetică ("Răsăritul precede Apusul") precum şi un scop legitimist: Sfîntul Munte nu e anexa Arhiepiscopiei de la Athena, ci produsul Imperiului Bizantin, din care n-a mai rămas decît Patriarhia Ecumenică. Detectez în speţă un savuros reacţionarism metafizic. Nu mai există bazilei, însă chrisobulele lor se păstrează intacte la Vatoped! Porfirogeneţii domneau şi, uneori, se călugăreau la bătrîneţe... Sfîntul Munte stă martor, cu miile de manuscrise aurite, cu icoanele tesalonicene zugrăvite la adăpostul Renaşterii din vremea Paleologilor, cu sublima lui zestre de relicve, hagiografii, apoftegme şi întruchipări filocalice. Degeaba persiflează apusenii Bizanţul caricaturizat, între Gibbon şi Voltaire. Dincolo de clişeul raţionalist al declinului punctat cu dezbateri futile, Bizanţul a întrupat cel mai longeviv imperiu, singurul care a rezistat un mileniu. A operat cea mai vastă sinteză culturală, după cea datorată lui Alexandru cel Mare. Grecia, Roma, Persia, Egiptul, spaţiul siro-palestinian sau armean, dar şi acela slav sau viking şi-au topit resursele în furnalul alchimic al Cetăţii lui Constantin. Prin Evanghelie şi teologia politică a sinoadelor ecumenice, paradigma Noii Rome a integrat o arie geografică uriaşă. Popoarele prinse în constelaţia bizantină s-au "elenizat", tot aşa cum neamurile romanizate pe vremea politeismului cezaric s-au lăsat cucerite de latină, de arhitectura urbană şi de superioritatea administrativă sau militară a Cetăţii Eterne. Fără continuitatea civilizaţiei, asigurată de Constantinopol, Occidentul carolingian n-ar fi avut nici un alt model imediat. Iată mesajul subliminal al expoziţiei de la Petit Palais. L-am recepţionat pe drept cuvînt orgolios, cu gîndul la ridicola "decadenţă" a societăţii noastre pretins ortodoxe. Ilustrăm " orice s-ar spune " perfecta parodie a Bizanţului.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.