Sinodul panortodox (X)

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Sfîntul și Marele Sinod Panortodox, pregătit timp de mai bine de o jumătate de secol, s-a derulat însoțit de contestații dintre cele mai diferite: de la aspecte organizatorice la implicații presupus dogmatice. Cum am sugerat și în textul trecut, pregătirea ca atare a avut cîteva lacune imposibil de ignorat. Gîndit ca moment al celebrării unității ortodoxe, Sinodul trebuia să se asigure, prin cei care i-au făcut agenda, că nu există nici un motiv obiectiv pentru a fi pusă în discuție însăși legitimitatea întrunirii ierarhilor. Or, tocmai asta s-a întîmplat. Sub pretexte diverse – de la ambiția Moscovei la disputa canonică dintre Antiohia și Ierusalim și de la izolaționismul georgian la solidaritatea slavă a bulgarilor –, patru biserici locale nu au participat. Faptul în sine reprezintă, fără îndoială, o cauționare serioasă a rezultatelor Sinodului, fie și bune, dar cu atît mai mult dacă acestea suportă corecturi. Ce a început prost, nu are cum să se termine altminteri.

Se putea evita această situație care pune în lumină faliile din interiorul Ortodoxiei de azi? Cred că da. Comisia pregătitoare trebuia să facă o listă completă a tuturor temelor disputate și a tuturor crizelor, mai vechi sau mai noi, de natură strict teologică, dar și a celor numite nonteologice, însă nu mai puțin importante. Sinodul fie le punea pe programul său propriu, arătînd că este spațiul predilect al discutării nemulțumirilor din marea familie ortodoxă, fie încerca să le soluționeze înainte. Patriarhia Ecumenică, organizatorul principal, ar fi avut ocazia să producă proba unui centru eclezial istoric pus în slujba păstrării și intensificării unității. Cel care este primul între egali are și o responsabilitate pe măsură.

Prestigiul bisericesc al Constantinopolului ar fi ieșit întărit dacă în toți acești ani de pregătiri, mai ales după 2000 încoace, ar fi susținut o comunicare permanentă, dacă ar fi renunțat la abordarea excesiv centralist-etnică, dacă ar fi dat curs sensibilităților culturale legitime ale altor biserici locale, dacă ar fi lucrat asiduu la recunoașterea realității ecleziale născute în afara cadrului canonic, dar care reclamă o aducere în matca rînduielii – de la diaspora la ortodoxiile „noi“, precum cea din Macedonia –, dacă ar fi avut mai mult tact și mai multă empatie. Cu alte cuvinte, Sinodul Panortodox nu trebuia să imite condițiile, inexistente azi, ale unui Sinod Ecumenic, ci să își asume paradigma actuală în care trăim ca ortodocși. Realismul este celălalt nume al responsabilității.

Un alt pas necesar înaintea desfășurării ca atare a Sinodului ar mai fi fost cel al recuperărilor. O primă recuperare: a laicatului, format din bărbați și femei, fără o relevanță reală la Sinod. Fie doar și prezența liturgică nemijlocită a unor grupuri de credincioși din Bisericile reprezentate la vîrf ar fi fost un gest coerent ecleziologic. În plus, ar fi fost mai mult decît binevenită implicarea tinerilor, viitorul parohiilor noastre, mărturia vie a credinței în Hristos. O a doua recuperare: a celor care contestă din interior autoritatea ortodoxiei canonice, de la stiliști la schismaticii de toate spețele. Oricît de benefică ar fi prezența observatorilor heterodocși, lipsa de grijă față de propriii frați rătăciți dă un semnal descurajant.

Ar mai fi, în final, o a treia recuperare: a teologiei ortodoxe în ansamblul ei. Cu rare excepții, cu titlu personal, absența școlilor teologice din procesul pregătitor și din cel sinodal indică o birocratizare profană a deciziei. Dacă vedem la un loc ignorarea activă a laicatului și a teologilor deopotrivă, realizăm cît de fragilă este baza unui eveniment care ar fi trebuit să exprime credința pleromei bisericești. Tocmai acest grad scăzut de reprezentativitate va hrăni, după cum observăm, discursul antisinodal. Au apărut deja cei care pretind că apără Biserica de propriii ei păstori, care se declară în posesia adevărului nesmintit și care, pe culmile smereniei fiind, îndeamnă la răzmeriță. Iarăși, cred că toate acestea puteau fi evitate, așa cum cred că ele mai pot fi reparate. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.