Sinodul panortodox (III)
Sfîntul și Marele Sinod Panortodox, care va avea loc între 16-27 iunie 2016, la Academia Ortodoxă din Chania (Creta), are la bază șase documente discutate de-a lungul deceniilor de pregătire și de a căror adoptare depinde seria de decizii practice pe care ortodoxia le așteaptă de la păstorii ei.
Temele documentelor sînt: misiunea Bisericii în lumea contemporană, diaspora ortodoxă, autonomia și modul proclamării acesteia, Sfînta Taină a Cununiei și impedimentele la căsătorie, importanța Postului și a respectării acestuia astăzi, relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Textele sînt traduse în românește și pot fi găsite pe pagina oficială a Patriarhiei. Din păcate, nu am auzit/văzut să se prezinte și să se comenteze aceste documente în facultățile noastre de teologie, fapt care adîncește temerea că un criteriu esențial pentru orice act sinodal va fi cu greu îndeplinit sau, în cel mai bun caz, cu întîrziere: receptarea. Or, aceasta reprezintă un proces care precedă consultarea propriu-zisă, insuflă dezbaterile și le confirmă rezultatele.
Să ne facem măcar o idee sumară asupra conținutului fiecărui document în parte. Textul despre misiunea Bisericii în lumea contemporană are un titlu de lucru problematic: „Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, a fraternității și a dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură“. Înainte de toate, terminologia este evident datată, adică vine direct din epoca Războiului Rece, perioadă cînd a și fost redactată o primă variantă, menținerea ei în contextul actual trădînd un conservatorism prost plasat. Apoi, legat tot de titlu, acesta nu corespunde decît parțial agendei problemelor globale la rezolvarea cărora Biserica Ortodoxă își poate aduce o contribuție.
Preliminariile documentului insistă pe două afirmații teologice de bază. Prima: Biserica lui Hristos este în lume, dar nu din lume, adică are prin constituția ei un caracter ambivalent divino-uman. De unde rezultă că evenimentul eclezial, concretizat în adunarea credincioșilor în jurul Sfintelor Taine, este o confirmare a Creației, a faptului că Dumnezeu a făcut-o posibilă, dar și o pregustare a Împărăției de dincolo. Această stare între evidență și promisiune este tradusă prin dinamica lui deja și nu încă. A doua: tocmai pentru că ne pregătește pentru Împărăția lui Dumnezeu, Biserica nu poate ignora dificultățile prin care trece umanitatea, indiferent de epocă sau context. Dimpotrivă. Fidelitatea față de mandatul ceresc implică solidaritatea fără întrerupere cu umanitatea.
Capitolele acoperă subiecte dintre cele mai diverse: a) Valoarea persoanei umane; b) Libertate și responsabilitate; c) Despre pace și dreptate; d) Pacea și împiedicarea războiului; e) Biserica Ortodoxă în fața discriminărilor; f) Misiunea Bisericii Ortodoxe ca mărturie de dragoste în slujire. În ceea ce privește fundamentele valorii persoanei umane, acestea se împart între cele antropologice (omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu) și cele hristologice (omul vechi înnoit prin Întruparea lui Hristos). Documentul face trecerea nemijlocită de la demnitatea omului la importanța păcii și a colaborării interconfesionale și interreligioase în slujba acesteia. Următorul capitol constată că libertatea este un dar dumnezeiesc, fără îndoială, dar care implică responsabilitatea pe măsură.
Următoarele două capitole se dedică păcii ca expresie a seninătății și a împăcării cu sine, cu semenii și cu Dumnezeu. Simetric, războiul este expresia neliniștii, a neînduplecării și a păcatului. Textul condamnă conflictele generate de fundamentalismul religios sau/și naționalist. Semnatarii trag în continuare un semnal de alarmă privind recrudescența discriminărilor la care sînt supuși creștinii ortodocși, mai ales acolo unde sînt în minoritate, mesaj de o dramatică actualitate. Ultimul capitol trece în revistă temele care cer mărturia slujitoare a Bisericii: sărăcia, nedreptatea socială, noile forme de sclavagism, migrația motivată economic, cinismul sistemului financiar, războaiele dintre state, consumismul, manipularea ideologică prin mass-media, biotehnologia, educația copiilor și a tinerilor, apărarea familiei.
Radu Preda este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
