Sfinţenia geniului

Publicat în Dilema Veche nr. 278 din 13 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Bibliografia pascaliană e un fluviu care-şi sapă albia în absenţa modernă a divinităţii. Aproape ignorat pe timpul vieţii, cînd faima sa nu depăşeşte cercul savanţilor de Curte, Pascal beneficiază în schimb de o posteritate obsedantă, căci imparabilă. Opera editată rezultă din vastul bricolaj postum aplicat manuscriselor, amintind metafora babilonică a şantierului neterminat. Permanenta "cusătură" a textelor corespunde cumva Memorialului cusut de Pascal în propria manta şi pe care un servitor, scotocind hainele stăpînului mort, ni l-a predat ca relicvă... Fiu al acelui veac XVII " semi-uitat, semi-necunoscut şi complet ecranat de următoarele " Pascal reprezintă mai mult decît întîlnirea scolasticii cu barocul şi a pietismului cu geometria. În formidabila sa inteligenţă transpare ultima expresie a supranaturalului. Ne putem chiar întreba de ce nu l-a canonizat Biserica romană pe autorul Cugetărilor? S-a temut ea de spiritul sectar al jansenismului? Dacă rezerva Curiei faţă de metafizica fabricată la Port-Royal putea fi justificată în era dogmatică a Contra-Reformei, sau în secolul al XIX-lea, cînd catolicismul reacţionar combate spiritul laicizant al Revoluţiei, e straniu că Pascal şi-a păstrat condiţia de "sfînt clandestin" şi după Conciliul II Vatican, sub impulsul căruia Biserica romană se pune de acord cu filozofia profană, recuperează, se deschide spre lume... Cu un singur amendament: sfinţenia nu e universală, ci doar ortodoxă, indiferent de locul şi modul în care aceasta din urmă e definită. "Geniul sfinţeniei", evocat de cutare teolog rus, e deci cu totul altceva decît sfinţenia Geniului. Oare degeaba să fi mărturisit Simone Weil că două cuvinte " anathema sit! " au forţat-o să nu accepte botezul? Deşi numeroşi exegeţi i-au sistematizat a posteriori gîndirea, Pascal rămîne o fiinţă secretă, dornică să descurajeze atentatul biografic. Încă din tinereţea dedicată matematicii şi mondenităţilor variabil erotice, "geniul înfricoşător", celebrat de Chateaubriand, se antrenase pentru o viaţă lăuntrică menită să evite caricatura etichetei şi indiscreţia comentariului social. E posibil să fi cochetat cu ocultismul. E aproape sigur că va fi fost atras de glorie " "cea mai joasă pasiune" " ca şi cum ar fi dorit să-şi contureze, din păcate, viitorul profil de penitent. "Dumnezeu este ascuns, dar se lasă descoperit de cei care îl caută." Marea Apologie a creştinismului, schiţată în Cugetări, atinge desăvîşirea inerentă fragmentului tocmai pentru că exprimă nesfîrşitul travaliu implicat de credinţă. Eternul nucleu al căutării spirituale se divulgă într-un simbol fără frontiere: drumul. De la Filocalia, deloc studiată, pînă la Kierkegaard, nici măcar imaginat, scrisul pascalian fixează un paradox: Dumnezeu este iubire şi totuşi sîntem vinovaţi dacă ne facem iubiţi. Durerile de dinţi şi de cap? Surorile bigote, care-l atrag pe încă tînărul Blaise dinspre Marais " locul alchimic " spre Luxembourg, locul graţiei şi al predestinării? Directori de conştiinţă care-şi amînă răspunsul? Slăbiciunea inventatorului precoce, ofilit la lumina lumînărilor? Nu cred că o analiză contextuală ni-l restituie pe Pascal, aşa cum nu recomand, spre deosebire de Lucien Goldman, lectura Provincialelor din perspectiva luptei de clasă... Pascal psihanalizat? Pascal tradus în sfera politică? Nu s-ar putea comite vreo mai gravă eroare hermeneutică. El trebuie citit cu fervoare agapică, în convulsivă empatie, ca într-un act de acuplare mistică. E unicul autor modern care-i poate ajuta pe creştinii prezentului să nu se mai ruşineze de Christos, ca şi cum ar ascunde după uşă o rudă de la ţară, sosită intempestiv. Nu sîntem geniali şi e sigur că nu vom gusta gloria altarelor, însă nimic nu e pierdut din adevărata vocaţie a Europei, atîta vreme cît îl avem cu noi pe Pascal, al cincilea evanghelist.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.