Să fie lumină...

Publicat în Dilema Veche nr. 131 din 27 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Civic Media" a cerut CNSAS să dea la iveală date "specifice" referitoare la personalităţile de prim-plan ale României. Campania "Voci curate"! Înţeleg că mişcarea e sincronizată, la Bucureşti şi Sofia, astfel încît ambele candidate la Uniunea Europeană să poată produce, în ziua nunţii, certificate de virginitate. Ideea mi se pare fabuloasă şi o salut, deşi demersul - postat pe net - nu solicită "eventuale" informaţii despre "posibilii" turnători, ci "datele" ca atare, de parcă toată lumea ar fierbe în aceeaşi oală. Pe de altă parte, se cuvine să-mi exprim relativul scepticism. Noul CNSAS e luat cu asalt, de la primul ministru (care doreşte să i se verifice propriul dosar), trecînd prin ONG-uri, ostaşi, precupeţi, popor. Nu cred că, pînă la 1 ianuarie 2007, staff-ul Colegiului va reuşi procesarea acestei avalanşe de cereri. Au primit ei un trenuleţ cu dosare inedite, dar nici pe departe întregul fond arhivistic. Situaţia a rămas nebuloasă. Se pretind adevăruri, însă totul e avortat pe parcurs, aşa încît nu ştiu dacă există vreo singură instituţie (bunăoară, Parlamentul) care să fi trecut printr-un filtru riguros, cu rezultate pe măsura precarului nostru cadru legislativ. Apropo, care ar fi urmările, de vreme ce nu există o lege a lustraţiei? Poate doar demnitarii care au dat declaraţii false de non-colaborare cu Securitatea să poată fi sancţionaţi prin pierderea funcţiilor, dar parcă-i văd cîştigînd în instanţă sau, mai ştiu eu, pe la CEDO "dreptul" de a fi reînşurubaţi, cu tot cu despăgubiri. Cît despre jurnalişti, e clar că nu li se poate "face" nimic şi spun asta cunoscînd irelevanţa băştinaşă a "simplului" oprobriu public. Ca scriitor, figurez printre cei daţi la transparentizare. La MAE, unde lucrez, am fost de asemenea pus pe listă, întrucît dl ministru Mihai-Răzvan Ungureanu a solicitat CNSAS scanarea diplomaţilor cu funcţii de răspundere, de la secretar de stat pînă la director-adjunct. Chestia devine excitantă, numai de-am putea paria pe seriozitatea răspunsurilor şi aplicarea unor standarde uniforme. Simplul fapt că - ştiindu-te nevinovat (ca să nu mai intru în detalii autobiografice de tipul "depunere-acte-plecare-definitivă" sau participare - anonimă - la revoluţie) - te trezeşti totuşi în compania unor turnători virtuali îmi arată că ambiguităţile de acest ordin trebuie curmate. Pînă acum, diferenţa dintre "noi" şi "ei" se manifesta doar în mintea şi sufletul fiecăruia. Ştim cu toţii ce am făcut şi ce nu, de ce - şi cu ce preţ - am ales o cale sau alta. Ceea ce nu se mai poate tolera e tocmai amalgamul, pe care operaţiunea "Voci curate" îl denunţă implicit. Atîta vreme cît separaţia mentală funcţiona, puteam să-mi rumeg frustrarea că ticăloşii de toate calibrele se descurcă excelent, fără ca umbra porcăriilor săvîrşite pe timpul comunismului să-i atingă în vreun fel. Din momentul în care - figură publică - eşti pus laolaltă cu oricare dintre "foşti", e ca şi cum, odată aruncat într-un hîrdău, n-ai resimţi nevoia de a face un duş purificator. Ei bine, resimt această nevoie, chiar dacă împrejurările prezente comportă un semiton jacobin creştineşte discutabil. Din asemenea raţiuni (spirituale) nu mi-am cerut dosarul personal de la CNSAS. Mi-am spus că dacă vreun prieten a fost în realitate "prieten" şi - Dumnezeu ştie sub ce presiune sau din ce perversiune - m-a turnat la Securitate, e mai înţelept să-l iert, ignorîndu-l, decît să-l pedepsesc într-un fel, împovărîndu-mă cu păcatul duşmăniei. Aici e însă vorba de o cauză transindividuală. Societatea civilă însăşi pretinde, sanitar, despărţirea apelor. Nimeni nu-i poate refuza libertatea de a şti dacă X sau Y - formator de opinie - are căderea morală de a se arăta în lumina gratificantă a reflectoarelor. Reacţiile preliminare vădesc riscul de a transforma şi această ocazie de clarificare într-un prilej de interminabilă dezbatere. Că în spate e nu ştiu cine de la Putere, care vrea să închidă gura presei, că de ce jurnaliştii şi nu clericii etc. etc. Domnule Claudiu Secaşiu, vă rog frumos să rupem pisica!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.