Religia creştină nu este făcută cu adevărat pentru modernitate " <i>interviu cu Jean-Yves LACOSTE -</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 267 din 27 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu m-am dus niciodată să văd ce spune Wikipedia despre mine! Un lucru este sigur, eu însumi nu aş spune asta. În primul rînd, nu sînt sigur că modernitatea s-a încheiat: dacă nu o definim drept matematizarea realului şi epoca tehnicii, să recunoaştem că se ţine bine. Apoi, eu folosesc de obicei alte cuvinte pentru a vorbi despre ziua de astăzi, cuvinte care nu sînt sloganuri: nihilism, căci sîntem înconjuraţi de el; sfîrşitul metafizicii şi al ontoteologiei. Din "postmodernitate", aşa cum o cunosc din cîteva texte, aş reţine că ascunde o doză bună de "whishful thinking". Vremurile moderne " dacă îmi permiteţi " au devenit prea moderne pentru noi. Deseori ne-am dori să ieşim din ele. Drama este că cei ce cîntă "postmodernitatea" vor să iasă prea repede din modernitate şi se mulţumesc cu cîteva semne prevestitoare. Să mai adăugăm şi că religia creştină nu este făcută cu adevărat pentru modernitate. S-a adaptat, desigur, fără să facă o dramă. Au existat încercări de a face teologia euharistiei să coincidă cu noile fizici (să ne gîndim la Descartes). S-au scris teologii more geometrico demonstratae. Dar s-a trăit şi o tragedie, divorţul dintre teologie şi spiritualitate. Nu am vreme aici să spun că acest divorţ este fundamental modern şi că el se află la rădăcina celor mai multe dintre necazurile noastre. În această chestiune, teologii postmoderni pe care îi cunosc sînt de aceeaşi părere cu mine. Aş fi, aşadar, de acord să le fiu "simpatizant activ" pentru cîteva clipe. "Dacă filozofia şi teologia au ceva în comun, acesta este faptul că ele constituie un efort de gîndire" Cum vedeţi raportul dintre filozofie şi teologie? Caut să îl văd şi nu sînt sigur că îl văd foarte desluşit. De o bună bucată de timp mă călăuzeşte un concept, cel al "graniţelor". Noi avem tendinţa să gîndim în termeni de "limite". De o parte s-ar găsi filozoficul, iar de cealaltă parte, teologicul. Filozofia ar fi capodopera omului, teologia ar fi primirea unui dar. Filozoful nu şi-ar lua autoritatea decît de la raţiune, teologul nu ar avea altă autoritate decît cea pe care i-o încredinţează Logosul divin. Dar este oare atît de sigur acest fapt? Cînd Kierkegaard şi-a publicat Fărîmele filozofice, care vorbesc mai ales despre păcat, întrupare şi mîntuire, de care parte a limitei se situează? Teologia trinitară a lui Hegel este teologie, filozofie, amîndouă deodată, ori nici una, nici alta? Am putea înmulţi exemplele. De aici trag două învăţături. Prima este că unele chestiuni filozofice nu sînt decît filozofice (să ne gîndim la o cercetare asupra ontologiei teoriei mulţimilor) şi că anumite chestiuni teologice sînt lipsite de interes filozofic (problema hirotonirilor absolute, ca să menţionăm un aspect minor în aparenţă, care nu capătă importanţă decît într-o cercetare ecleziologică). A doua este aceea că ni se întîmplă să nu ştim unde ne situăm, întrucît ne aflăm într-o zonă de frontieră. Etichetele pot, aşadar, să înşele. Filozofie? Teologie? În numeroase cazuri răspunsul cel bun este, fără îndoială, refuzul de a răspunde. Şi încă ceva. Dacă filozofia şi teologia au ceva în comun, acesta este faptul că ele constituie un efort de gîndire. Nu e simplu să definim gîndirea. Limba germană ne sugerează că a gîndi " denken este apropiat de a mulţumi " danken. Sfîntul Augustin (care s-ar fi definit cu siguranţă drept "filozof creştin", dacă i s-ar fi pus întrebarea!) gîndea tot atît de mult predicînd, pe cît o făcea scriind tratate. Gîndea şi vorbind cu Dumnezeu, ca în Confesiuni. Kierkegaard "gîndeşte" în lucrările sale teoretice la fel de mult ca în Discursurile edificatoare. Heidegger socotea aceste discursuri ca fiind mai importante decît restul operei sale. Pe scurt: dacă între filozofie şi teologie există o legătură rodnică, ea constă, poate, într-o vocaţie (şi o aptitudine) pentru "a gîndi împreună". În cărţile dvs. îi comentaţi mult pe Husserl şi Heidegger. Credeţi că fenomenologia mai este încă o tradiţie vie în Europa şi în Statele Unite? Ce raporturi există între fenomenologie şi teologia actuală? Fenomenologia nu a încetat să fie vie şi vivace din 1900 " anul în care Husserl şi-a publicat Cercetările logice. Neavînd o ortodoxie, ea are şansa de a nu fi cunoscut niciodată fosilizarea. Şi în loc să fie reprezentată de o şcoală, oricare ar fi ea, ea este prezentă în felurite moduri, care comportă atît o reluare a interesului pentru maeştrii lui Husserl, Brentano şi Stumpf, cît şi o dezbatere cu perioada post-fenomenologică a operei lui Heidegger. Acest lucru nu face din fenomenologie o filozofie dominantă, aşa cum a fost dominantă filozofia analitică în lumea anglo-saxonă. Face din ea, ceea ce contează mai mult, o filozofie pe care este încă înţelept să o consultăm atunci cînd se pun întrebări însemnate. Şi, pentru că sînt francez, îmi veţi îngădui să adaug că Franţa a jucat un rol major în istoria mişcării fenomenologice. Încă din 1930 în franceză se scrie despre Husserl (G. Gurvitch, Levinas). Din 1936 Heidegger este tradus în franceză. Emigrat în Statele Unite, A. Gurwitsch face cunoscute acolo analizele husserliene în sfera conştiinţei. Astăzi, Levinas ori Michel Henry sînt studiaţi atît în lumea anglo-saxonă, cît şi pe pămînt francez. Iar unul dintre prietenii mei a definit într-o zi franceza drept "cineva care transmite filozofia germană în Statele Unite"! În schimb, legătura cu teologia nu se lasă expusă în mod simplu. Ea este veche: a început cu prietenia dintre Bultmann şi Heidegger. În forma ei actuală, eu intuiesc că fenomenologia poate influenţa teologia întrucît ea (fenomenologia) se interesează de tot ceea ce îi apare conştiinţei şi oferă mijloacele pentru descrierea acelui lucru (sau, mai modest, pentru începerea descrierii) fără să facă o ruptură clară între filozofic şi teologic. La fel ar sta lucrurile cu Heidegger, dar cu prudenţă. În 1930, el îşi ia rămas bun de la phainómenon aşa cum îl defineşte Husserl pentru o gîndire a lui al

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.