Primul orientalist român: Constantin Georgian

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

În numărul din octombrie 1876, periodicul savant condus de B.P. Hasdeu Columna lui Traian anunța începerea unui curs liber de sanscrită la Universitatea din București. Cel care îl propunea, Constantin D. Georgian, fost student la École des Hautes Études, doctor la Leipzig și membru al Société de Linguistique, se afla la Berlin, unde pregătea ediția critică a unui tratat sanscrit de poetică, Rasamañjari al lui Bhanudatta Misra. Era, așa cum îl vedeau marii săi profesori, Abel Bergaigne, Arsène și James Darmesteter, Gaston Paris, Philippe-Édouard Foucaux, Fr. Albrecht Weber, un savant matur și, totodată, pentru cultura română, o speranță de sincronicitate cu tot ce se petrecea major în orientalistica europeană: de la lingvistică la religii comparate. Cursul avea să înceapă în 1877, dar Georgian nu va putea întemeia la Universitate ceea ce competența sa ar fi impus. Va fi suplinitor de latină la Seminarul Central din București, unde îi va avea elevi, printre alții, pe Teodor Iordănescu – care va deveni el însuși orientalist – Simion Mehedinți și Irineu Mihălcescu.

De o discreție pe care doar pasiunea sa pentru studiu o egala, Georgian avea să lucreze traduceri din sanscrită și persană, rămase inedite, să țină prelegeri despre Importanța studiului limbii sanscrite, Locul și importanța literaturii vedice în istoria civilizațiunii sau Scepticismul în Persia în secolele al XI-lea și al XII-lea. Publică, în 1878, Universalitatea principiilor religiunii creștine. Studiu de religiune comparată și continuă să trezească în elevii de la Seminar, după cum avea să-și amintească Mehedinți, conștiința că „de aceea erau în bibliotecă și pe la librari cărți latinești, ca să fie cetite, cum cetești dimineața știrile de la gazetă“. Se stinge prematur, în 1904, lăsîndu-și biblioteca și arhiva Academiei Române.

În anii ’60 este redescoperit de indianistul Arion Roșu, pe atunci bibliotecar la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române, care va publica în ’66, la Berlin, cel dintîi studiu despre opera de predecesor al lui Georgian. După 30 de ani, arhiva este redeschisă și studiată în detaliu de Eugen Ciurtin, discipol al marelui savant Arion Roșu, rezultînd un amplu articol în primul număr al periodicului Archaeus. Studii de istorie a religiilor – Études d’histoire des religions (1997). La distanță de încă 20 de ani, Constantin Georgian începe să iasă cu adevărat din uitare: odată cu apariția volumului Opere asiatice inedite. Paris-Leipzig-Berlin-București, 1872-1904 (I), sub egida Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, avem, grație erudiției imbatabile și luxuriante a lui Eugen Ciurtin, cea dintîi ediție critică a operei primului orientalist român. În peste 200 de pagini de studiu introductiv la editarea notelor de curs despre Importanța studiului limbii sanskrite și la Corespondența lui Georgian (mai ales cu marele românist ceh Jan Urban Jarník), Eugen Ciurtin ne propune o biografie intelectuală pe fundalul constituirii imaginii Asiei în cultura română. Este un tur de forță asupra contextului european al indianisticii și orientalisticii secolului al XIX-lea, unde Georgian se formează în cel mai acurat spirit de cercetare și asceză savantă. Căci acest reprezentant al „junimii“ lingvistice a Leipzigului și a Europei (p. 53) nu se dedică limbilor asiatice pentru că „ar fi fost atras de o lume fantastică“, ci „considerabil mai echilibrat, el este gata – cerebral, filologic, tehnic – să-și asume descoperirile științifice ale timpului său, să le ducă mai departe și să le planteze în contextul românesc al epocii“ (p. 219). Restituirea pe care ne-o propune Eugen Ciurtin răspunde unor deziderate formulate de mari nume: de la Arion Roșu la Cicerone Poghirc și Dan Slușanschi, care redactase fișe pentru un Dicționar al orientaliștilor români. Ediția de față cuprinde mai ales această sinteză așteptată și evaluarea preocupărilor românești de orientalistică de la marele colecționar Constantin Oltelniceanu la primul orientalist român, construită riguros pe ambii versanți: un secol al XIX-lea românesc mai puțin frecventat, pasionat de Asia, văzut dinspre erudiția filologico-istorică europeană. Călători, savanți, biblioteci se intersectează într-o istorie pasionantă a redescoperirii Orientului. Ediția monografică oferită de Eugen Ciurtin e, neîndoios, o împlinire: un act de dreptate, de continuitate culturală rară și, poate, o rupere a nenorocului indianisticii românești de care Eliade îi amintea lui Arion Roșu cu melancolie.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.