Prima Enciclică a Papei: "Dumnezeu este iubire"

* Deus caritas est. Autor: Papa Benedict al XVI-lea. Motto: cuvintele Mîntuitorului din Epistola Sfîntului Apostol Ioan: "Cine sălăşluieşte în iubire, locuieşte în Domnul şi Domnul sălăşluieşte întru el". Iubire, Hristos, Dumnezeu. Joseph Ratzinger - de la care se aştepta o dură luare de poziţie în legătură cu subiecte precum morala sau ritul liturgic - surprinde prin tematica abordată în prima sa Enciclică. Documentul care, în tradiţia Sfîntului Scaun, marchează debutul fiecărui pontificat, mai degrabă decît o operă programatică, este o reflecţie teologică despre iubire şi milostenie. Dacă Papa Ioan Paul al II-lea a preferat să abordeze relaţia dintre Isus şi creştini (în Redemptor Hominis), iar Paul al VI-lea (în Ecclesiam Suam) tema Bisericii, pontiful-teolog consideră că misiunea sa este redefinirea conceptului de iubire în diversa-i gamă semantică. În plin proces de secularizare (asupra căruia Sfîntul Părinte deja avertizase din solemnitatea Capelei Sixtine, la începutul pontificatului), în care credinţa este interpretată ad personam, iar morala se "laicizează", redimensionarea celei mai înalte virtuţi creştine devine vitală. În epoca postmodernă, în care conceptul de iubire riscă să fie desacralizat, banalizat. Ca şi verbul. Fie el Logos întrupat sau nu. În Deus caritas est, în tradiţia gîndirii Sfîntului Augustin, a lui Bonaventura şi a marilor mistici creştini, dragostea îmbrăţişează atît dimensiunea erosului, cît şi conceptul de "agape": iubirea înţeleasă ca dăruire. Numai transfigurînd "eros"-ul (în traducerea latină, amor, dragoste, îndrăgostire, iubire profană, senzuală, atracţie erotică) în "agape" (în latină caritas, iubire creştină, caritate, milostenie), omul se înduhovniceşte, devine persona. Capătă chip, reflectînd astfel imaginea Creatorului. Este însă inerentă purificarea prin intermediul unui profund itinerar spiritual. "Erosul se transformă în agape, în măsura în care două persoane se iubesc autentic, se leapadă de ele însele", evidenţiază Suveranul Pontif. "Astfel, nu se mai caută propria plăcere sau propriul avantaj, ci fericirea celuilalt." Ontologizînd iubirea, caritas devine astfel gnosi mîntuitoare. Încetînd să mai fie căutată în mod înceţoşat în iluzoriu, în false mituri, fericirea este găsită în împlinirea voii Domnului. Doar în agape, dragostea este adevăr sublim, aşa cum este percepută de Sfîntul Apostol Pavel: "îndelung răbdătoare, binevoitoare; nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." (Epistola către Corinteni I,13). Transfigurata iubire creştină devine un modus vivendi. Cum altfel decît extins şi la Biserică, trupul Domnului. Întrucît, "dragostea - scrie Papa, în cea de-a doua parte a Enciclicei - nu trebuie să fie numai de natură individuală. Iubirea este intrinsecă Bisericii". Se transcende astfel dimensiunea limitativă de organizaţie filantropică a Bisericii, elevînd-o la categoria de "comuniune", familie, mamă universală. Astfel, Papa Benedict al XVI-lea pare a pune bazele filosofice şi conceptuale unei noi epoci de dialog inter-religios şi inter-confesional. Întrucît Dumnezeu este agape. Deşi sublima tematică nu este explicit ecumenică, cadrul şi fundalul operei pontificale au parfumul unei pledoarii în favoarea unităţii creştine. Întrucît - remarca zilele acestea cardinalul Walter Kasper - "iubirea şi milostenia sînt criterii esenţiale pentru realizarea unităţii. Comuniunea este iubire totală". Sfîntul Părinte a definit un "semn de la Dumnezeu" faptul că data publicării primei sale Enciclice coincide în mod fericit cu încheierea lucrărilor tradiţionalei Săptămîni de rugăciune pentru unitate creştină. Şi, dubla graţie, cu ziua convertirii Sfîntului Apostol Pavel. Deus caritas est a fost prezentată la Vatican, în prezenţa monseniorului Joseph William Levada, succesorul pontifului în cadrul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi a lui Joseph Cordes, preşedintele Consiliului Pontifical "Corum Unum", organizaţie filantropică a Sfîntului Scaun. Vatican, ianuarie 2006