Prieteni

Publicat în Dilema Veche nr. 256 din 12 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Michel Pastoureau, director la Ecole Pratique des Hautes Études - unde predă istoria simbolismului occidental - a publicat recent volumul Animale celebre (Seuil, 2008). Pînă în deceniul şase al veacului trecut, regnul animal a fost neglijat de istorici. Acum el face parte integrantă din imaginarul colectiv al fiecărei civilizaţii. Şi pe bună dreptate. Toate societăţile au rezervat animalelor un loc mitic, o prestanţă simbolică de prim-plan. Bestiarul oricărui grup uman e un rezervor de sens care poate, în fine, să-şi afle hermeneuţii. Demersul lui Michel Pastoureau se limitează, potrivit competenţelor asumate, la sfera occidentală. Autorul şi-a propus să ne prezinte o listă de animale, reale sau imaginare, care au marcat istoria umană, continuînd să o facă. V-au venit deja în minte cîteva exemple? Dacă nu, iată meniul: şarpele păcatului originar, animalele îmbarcate pe arca noahitică, bestiarul din Lascaux, Minotaurul, calul troian, măgăriţa lui Balaam, chitul (sau balena) profetului Iona, lupoaica romană, gîştele Capitoliului, elefanţii lui Hannibal, vitele din ieslea natală a pruncului Iisus, porcul sfîntului Antonie, Aboul-Abas (elefantul lui Charlemagne), Renart, leopardul englez, măgarul lui Buridan, rinocerul lui Dürer, dar şi, mai încoace de noi, Teddy Bear, Mickey şi Donald, Milou, Nessie, Laika (cosmonauta), ca să nu mai pomenim de mistreţii lui Obelix sau de Dolly, oaia clonată! Pastoureau ştie că lista sa e incompletă: ar fi putut figura în ea bufniţa zeiţei Athena, căţeluşa lui Montaigne, leul sfîntului Ieronim şi vrăbiuţele sfîntului Francisc, Baloo şi Babar, Felix Motanul sau Pantera roz... Că ne place sau nu, trăim cu animalele, le umanizăm, ne lăsăm influenţaţi de legenda lor. De la prima copilărie pînă la Apocalipsă, animalele ne interpelează şi ne ascultă, ne anunţă viitorul, ne profilează originile, se mulează pe dorinţele noastre, ne moralizează fabulistic şi ne liniştesc angoasele, atunci cînd nu ni le înteţesc, amintindu-ne "cît e de greu să fii om". Schema folosită în această pasionantă anchetă mi se pare excelentă: mai întîi faptele, aşa cum ne sînt redate de sursele cele mai credibile, apoi interpretarea lor, într-o cheie deopotrivă alegorică şi antropologică. Poţi citi o "fişă" în cinci minute, ai de unde alege, iar ansamblul îţi oferă mai mult decît suma ingredientelor sale. Cred că, după integrarea în UE şi NATO, culturii noastre îi lipseşte, printre altele, şi reintegrarea, fără cenzuri, omisiuni şi interdicţii ideologice, în marele bestiar al civilizaţiei continentale. Generaţii întregi au lipsit de la întîlnirea cu ocupanţii acestei lumi magico-religioase, populare sau savante. Toţi cei care, asemenea mie, au trăit primii ani de viaţă în vacarmul kitsch al propagandei pioniereşti, au fost lipsiţi nu doar de plăcerile gurii (ciocolată "adevărată", clementine şi alte bunătăţi), dar şi de modelarea propriei sensibilităţi în preajma "animalelor celebre". Pe mine unul nu m-a mai prins nebunia cu "şoimii patriei" (eram deja adolescent cînd această nouă formă de îndoctrinare şi-a făcut apariţia), dar tot resimt, citind volumul amintit, cît de lacunară mi-a fost interacţiunea cu aceşti companioni de vis paradisiac. Pentru copii, legătura cu zoologia culturii e o altă formă de a prelungi raiul inocenţei pierdute şi măcar acum ar trebui corectată această lipsă, deşi "noul imaginar infantil" e mai curînd tehnologic (şi robotic-destructiv) decît "edificator", în linia unui Colţ Alb. Acestea fiind spuse, revin, alături de Michel Pastoureau, la Milou (cel puţin pe el, împreună cu Tintin, l-am însoţit constant, graţie fostei "Biblioteci franceze" din Bucureşti). "Născut" în 1929, micuţul fox-terrier alb a fost iniţial protagonist, cedînd apoi terenul în faţa altor personaje, umane, precum căpitanul Haddock, profesorul distrat Tryphon Tournesol sau zăpăciţii detectivi ecolalici, Dupont & Dupond. Dar Milou a continuat să vorbească, "auzit" doar de cititorii atenţi. Vouă vă mai spune ceva?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic