Praguri inițiatice

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
Praguri inițiatice jpeg

Duminica a cincea din postul Paștilor poartă numele Cuvioasei Maria Egipteanca, iar cartea de cult a acestei perioade, Triodul, recomandă citirea hagiografiei dedicate acestei cuvioase, redactată de Sfîntul Sofronie (550-638), patriarh al Ierusalimului între 634-638, în vremea cuceririi islamice a orașului. Textul rămîne în mare parte ermetic pentru cititorul contemporan, căruia îi sînt străine formele de asceză extremă evocate în text, supranaturalul abundent și eventual conexiunea dintre feminitate și sexualitate dereglată. Titularul textului hagiografic, Maria Egipteanca, dar care nu este și personajul principal, după cum vom vedea, este o femeie din Alexandria, care într-o primă etapă a vieții ei a practicat prostituția nu ca profesie, ci ca o pătimășă căutare a plăcerilor trupești, de tradus poate în termeni medicali moderni drept nimfomanie. Miezul narativ este chiar mărturisirea acestei vieți pînă în momentul în care intervine convertirea, adică primii 17 ani de viață activă, cam pînă pe la vîrsta de treizeci de ani. Punctul culminant al narațiunii este atins de convertirea ei în pridvorul exterior al bazilicii Sfîntului Mormînt din Ierusalim, după care urmează 47 de ani viață în pustiul Iordanului pînă la întîlnirea cu avva Zosima. Aici se petrece conexiunea cu narațiunea-cadru care conține intriga propriu-zisă. Viața cuviosului Zosima, mai precis impasul spiritual în care ajunge, introduce și justifică povestirea despre cuvioasa Maria.

Avva Zosima se afla de 53 de ani în mînăstirea sa de metanie, din care nu ieșise niciodată. Trecuse prin toate ascultările și îndeplinise toate ascezele prescrise de duhovnici și se surprinde întrebîndu-se dacă există măsură spirituală mai mare decît a sa. Pe loc, o voce angelică îi cere să părăsească mînăstirea sa și să plece pînă pe malul Iordanului, unde se afla un mic schit în care trebuie să ceară să fie primit ca un străin. Aici se întîlnește cu un program ascetic mai dur ca al mînăstirii sale și cu un obicei al monahilor de a petrece cele 40 de zile ale postului Paștilor în pustia Iordanului cu resursele de hrană care încap într-o traistă, mergînd cît mai adînc cu putință în inima pustiului. Zosima ajunge, după douăsprezece zile de mers, la albia unui rîu secat. Aici îl suprinde o apariție ca o nălucă, un trup gol, ars de soare, care se ascunde printre stînci. Este Maria Egipteanca. La insistențele monahului, îi cere acestuia dulama sa monahală, veche și roasă, pentru a-și acoperi trupul, după care îi permite monahului, pe care îl strigă pe nume ca pe o veche cunoștință, să traverseze albia secată de unde începea deșertul interior. Din cei 47 de ani petrecuți în deșert, primii 17 se hrănise cu cele trei pîini și jumătate cu care plecase din Ierusalim, după care s-a restrîns la rara vegetație din deșert. De asemenea, hainele s-au tocit pînă la dezintegrare. Dar viața ascetico-mistică a cuvioasei redată prin aceste cifre seci rezultă de fapt din ceea ce vede Zosima. După mărturisire, cei doi se așază la rugăciune, iar cuvioasa este văzută de Zosima levitînd și strălucind, cunoscînd pe de rost rugăciunile pravilei și textele Scripturii.

Ieșind din mînăstirea în care se credea desăvîrșit, Zosima trece un prim prag al inițierii parcurgînd drumul spre schitul de pe malul Iordanului. Pe urmă traversează Iordanul pentru a intra în adevăratul pustiu, iar în cele din urmă ajunge la inima pustiului, delimitată de valea seacă. Sînt trei praguri, slujite cel dintîi de o voce interioară, cel de-al doilea de egumenul schitului, cel de-al treilea de Maria Egipteanca. Deloc întîmplător, cele trei îndrumătoare ale sufletului lui Faust spre rai sînt Magna Peccatrix, Mulier Samaritana și Maria Aegyptiaca, în finalul actului V din Faust II.

Parcursul angajat de Zosima prin rugăciunea sa, luciferic ignorantă în mulțumirea de sine, devine anagogic și revelator prin asumarea insuficienței sale spirituale. Universul său duhovnicesc, închis într-o practică ascetică ireproșabilă, dar rațională, se manifestă ca o saturație spirituală și, prin urmare, o piedică în transcenderea dincolo de simbol. Fascinat de întîlnirea cu Maria Egipteanca și căzîndu-i la picioare, Zosima dorește să prelungească contemplarea miracolului, dar aceasta îi prezice că în anul următor îi va fi cu neputință să iasă în deșert și îl cheamă în Joia Mare într-un anumit loc de pe malul Iordanului, unde îi cere să-i aducă împărtășania.

Peste un an, bolnav, Zosima nu poate ieși în deșert și vine doar la locul de întîlnire în Joia Mare, ca să constate că Iordanul nu poate fi traversat și nu e nici o barcă. Apariția Mariei în momentul acela pe malul celălalt naște în el o stare de neliniște. Zosima preotul, cu potirul în mînă, despărțit de pragul-catapeteasmă pe care îl reprezintă Iordanul, nu poate ieși din altar pentru a veni în întîmpinarea penitentei. Atunci, Maria face cruce peste apele Iordanului și-l traversează mergînd pe apă. Cuprins de cutremurare, Zosima dă să se prosterneze văzînd minunea, dar Maria, anticipînd gestul, îi strigă din mijlocul apei să nu nesocotească cinstea preoției, pe care o închipuie îmbrăcat în haine preoțești, închinîndu-se la o făptură păcătoasă. Zosima, care slujise o viață ca preot, trebuie să descopere inconsistența sa spirituală în raport cu simbolul propriei preoții. Răsturnarea este dublă. Pe de o parte, o femeie, analfabetă și sălbăticită de un desfrîu smintit, atinge un nivel de cunoaștere spirituală incomparabil mai înalt decît al său. Pare că ierarhia harului preoțesc este depășită de libertatea Duhului Sfînt de-și alege vasele excepționale. Însă, pe de altă parte, tocmai această confruntare cu inițierea extra-ierarhică este cea care pune lucrurile la loc și dezvăluie faptul că ignorarea raționalistă a puterii harului ierarhic este sursa impasului duhovnicesc.

Punctul culminant al întregii construcții narative este construit pe un prag. Este poarta de intrare în bazilica Sf. Mormînt. Purtată de curiozitate, văzînd că toată lumea se îndreaptă într-acolo, tînăra egipteancă vrea și ea să intre în biserică și nu poate. Toată lumea, puhoaie de oameni, intră în imensa bazilică cu cinci nave, numai ea nu poate intra. O putere nevăzută o respinge. După nenumărate încercări, epuizată fizic de forțele opuse ale mulțimilor ce presează spre intrare și de ciudata forță care o respinge, Maria se refugiază într-un colț din vastele portice și, ridicîndu-și ochii, zărește o icoană a Maicii Domnului, căreia îi promite convertirea, schimbarea sensului vieții, dacă îi îngăduie să intre în biserică, unde tocmai era scos spre închinare Cinstitul Lemn al dătătoarei de viață Cruci. O nouă încercare de a intra în biserică este încununată de succes. Vindecarea sufletească este urmată de un nou dialog cu Maica Domnului, care îi indică drumul spre biserica Sfîntului Ioan Botezătorul de lîngă Iordan, iar de acolo dincolo de Iordan. Toate pragurile s-au activat, ceea ce se cere actorilor este să ia act de activarea pragurilor. Cele două personaje, Zosima și Maria, se oglindesc unul în altul. Maria ia act de închiderea supranaturală a bisericii, așa cum Zosima ia act de închiderea raționalist-ritualică a sufletului său. Maria devine conștientă de tirania trupului său asupra sufletului. Zosima descoperă materialismul spiritualității sale. Amîndoi inițiază ieșirea din impasul duhovnicesc și se lasă apoi conduși din prag în prag pînă la inițierea supremă. Prima traversare a Iordanului de către Maria a avut nevoie de luntre, așa cum prima ieșire în deșert a lui Zosima are nevoie de forma ritualică a ieșirii prepascale în deșert din rînduiala micului schit.

Trecerea ultimului prag, de fapt însușirea ultimului prag, apele abundente ale Iordanului primăvară, prin dubla traversare realizată cu naturalețe de cuvioasa, coincide cu împărtășania. Miracolul și ritualul sînt reunite ca sens în explozia de uimire a monahului Zosima: „Cu adevărat, Dumnezeu este nemincinos, Cel care a făgăduit că va face asemenea Lui pe aceia care se curăţesc pe ei după puterea lor.“ La Meteore, în bisericile ctitorite de Ștefan cel Mare și Petru Rareș și în multe alte locuri, intrarea în naos este străjuită de reprezentarea împărtășirii Cuvioasei Maria Egipteanca de către avva Zosima. Cei vechi chiar știau să citească! 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Foto: Sf. Maria Egipteanca și Zosima

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.