Playlist

Publicat în Dilema Veche nr. 243 din 9 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Printre aberaţiile marxist-leniniste s-a numărat şi cenzurarea discografiei provenite din cealaltă parte a Cortinei de fier. Nu cred să mai fi existat vreo societate în care muzica - dar al întregii omeniri - să-şi rateze atît de păgubos contemporanii. Fireşte că diferite specializări socio-muzicale au funcţionat pretutindeni. Fermierul de pe vremea lui Mozart, bunăoară, nu preţuia concertele de clavecin, din simplul motiv că prefera muzica ţărănească, pe care nimeni nu se gîndea să i-o răpească. Atunci cînd monahii medievali condamnau din amvon cîntările deocheate ale gloatei, făceau asta din raţiuni pastorale, fără să intervină în forţă şi, oricum, fără să poată schimba starea de fapt. Comunismul şi-a propus să lichideze capitalismul inclusiv prin ideologizarea portativului! În vreme ce românii interbelici trăiseră normal, în ritm de vals sau tango, ei au fost ulterior nevoiţi să se rupă de propria durată. Twist-ul a rezistat, în pofida terorii staliniste, dar populaţia deceniului şase ajunsese să ignore curentele muzicale care - în exteriorul lagărului socialist - fasonau noua identitate "populară" a Occidentului. Doar cei mai curajoşi au reuşit să fenteze ici-colo interdicţiile sistemului şi datorită lor putem face, astăzi, istoria rockului autohton. Însă cîte aventuri, sfîrşite adesea la frizer (în scopul tunsorii punitive) sau chiar prin beciurile Securităţii! Peste toate, lumea nici nu prea avea pe ce să asculte muzică, pentru că "sculele" (pick-up-uri, magnetofoane sau casetofoane) se numărau pe degete. În plină epocă a vinilului, LP-urile şi single-urile rock - ca să nu mai pomenim "decadentul" jazz - constituiau rarităţi de colecţie, fructe oprite, veritabile himere colective... Precum în cazul "culturii generale", noi - rarii beneficiari urbani ai muzicii pop - ne legănam cu iluzia că toţi compatrioţii au acces la vreo portiţă similară. Eroare. Aşa cum, după ’90, a ieşit treptat la iveală largul "analfabetism funcţional" generat de comunism, nici cu competenţa muzicală nu stăteam de fapt aşa cum credeam că stăm. După cum junii relativ adaptaţi la oferta intelectuală apuseană formau o minoritate aproape invizibilă, şi cei efectiv "conectaţi" la muzica vremii erau, în realitate, puţini. Separarea imensei majorităţi a tinerilor români din anii ’70 de spiritul Flower Power, de psihedelicul Woodstock sau de sofisticata provocare a rockului "sideral" (Pink Floyd, Emerson, Lake & Palmer, King Crimson) explică, după mine, torpoarea lor civică, atrofia spiritului critic, absenţa oricărei "revoluţii sexuale" şi, pe acest fundal castrator, incapacitatea generică de a interioriza, după ’89, exerciţiul drepturilor democratice. Generaţia MTV (a cărei emblemă rămîne piesa lui Dire Straits, "Money for Nothing", din 1984) a primit, la noi, doar trăsăturile tardiv-parodice ale "generaţiei PRO". Pe de altă parte, cei lipiţi acum de ceea ce a devenit, finalmente, MTV România nu posedă o suficientă priză existenţială asupra muzicilor pe care le consumă in vitro. Chiar dacă recuperează (pe YouTube) prestigioase arhive clasice - Led Zeppelin, Yes, Black Sabbath, Fleetwood Mac sau Deep Purple -, ei nu mai au cum să retrăiască mesajul lor politic, social sau filozofic. Sosiţi nu demult la Bucureşti, asemenea unor spectre vioaie, Rolling Stones au prezentat un concert unde numeroşi spectatori îşi ţineau de mînă copiii, transmiţîndu-le plăcerea muzicii de calitate, dar nu şi cauzele graţie cărora aceasta devine posibilă. Ce s-a pierdut, pierdut rămîne! Pesemne că descărcarea muzicii de pe iTunes e încă refuzată publicului nostru nu doar pentru că plătitorii pe card sînt rareori fiabili. Există şi o raţiune simbolică: unei pieţe rahitice i se asociază (din păcate) masa opacă a celor care n-au cum să perceapă creaţia muzicală ca pe o forţă a libertăţii, menită să ne facă mai subtili, mai rezistenţi şi mai autentici decît visam că putem fi...

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?