Pietrificare

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Pietrificare jpeg

Potrivit Genezei, omul este făcut din lut. Simbolic, acest „material de bază“ indică, printre altele, plasticitatea fiinţei umane, capacitatea ei de a se lăsa modelată, de a primi structura pe care i-o dă marele Plăsmuitor. Omul e viu spiritual în măsura în care se lasă lucrat de „Polul plus“, de suflul, mesajele, semnele lui. Maleabilitatea nu înseamnă aici supunere inertă, neparticipare. „Lutul“ este prin excelenţă materialul în care se poate întipări pecetea chipului divin, acea „sămînţă de lumină“ care face din om un interlocutor valabil al Făuritorului. A rămîne în dialogul formativ cu Autorul tău: iată una dintre posibilele definiţii ale vieţii spirituale. În mod ideal, omul se lucrează pe sine, se dezvoltă, se amplifică prin dialogul inteligenţei sale cu inteligenţa divină. Spiritual, ca şi biologic, scăderea maleabilităţii, a capacităţii de a te preschimba înseamnă îmbătrînire. „Ortopraxia“ mulţumită de ea însăşi, conformismul, rutina, suficienţa beton de certitudini, imună la nuanţe, întrebări şi reflexivitate sînt asemenea fenomene de îmbătrînire. „Lutul“ ajunge formă ţeapănă, incapabilă de creştere, de înnoire. „Fără plasticitate, vieţile noastre devin un simplu prilej de a tezauriza eşecuri“, nota Andrei Pleşu într-un frumos pasaj din Jurnalul de la Tescani.

Iar carenţa gravă, fatală este − în Biblie − „împietrirea“. Frăgezimea originară a lutului e înlocuită atunci de duritatea rece, insensibilă, inanimată a pietrei. Fiinţa ajunge închidere fără fisură, fără comunicare, fără pricepere. „Ochii lor sînt închişi şi nu pot să vadă; inima lor este împietrită şi nu pot să înţeleagă“ (Isaia, 44, 18). În Biblie, persoanele, ca şi grupul, obtuze, „învîrtoşate“, „tari de cerbice“ fac obiectul mîniei sau al exasperării divine. Nereceptive, nemodelabile, neinteligente, oarbe, ele riscă să se prăbuşească sub propria gravitaţie, sub greutatea lor de bolovan. Stagnarea, ataşarea de „achiziţii“, fie ele materiale ori chiar spirituale, pot conduce la acest risc. Iată de ce efortul spiritual e atît de des caracterizat prin metafora drumului. O fiinţă în mers e o fiinţă „în lucru“, atentă la semnele ivite înăuntrul şi în afara ei, străduindu-se să le înţeleagă, să le folosească pentru îmbunătăţirea de sine. Cîtă vreme ne aflăm în devenire, spunea Părintele Scrima, „marele pericol… este să te opreşti pe loc, să încremeneşti. Încremenirea, din punctul de vedere al acţiunii (dar şi filologic), înseamnă mineralizare. Însă mineralizarea este permisă numai eschatologic… Pentru că acolo mineralizarea devine luminoasă.“

De-a lungul celor două Testamente, strădania lui Dumnezeu este să „înmoaie“ inimile umane pîndite de mineralizare, să le redea prospeţimea sensibilă la influenţa lui formativă. „Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne“ (Iezechiel 36, 26). Mesajul lui Christos, pe care Pavel îl vesteşte corintenilor, e menit să se înscrie pe suportul viu, palpitînd, creator al interiorităţii umane: e scris „cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii (II Corinteni, 3, 3).

Unul dintre miracolele pe care Dumnezeu împreună cu omul le săvîrşesc este dezîmpietrirea lui Zaheu, „mai-marele vameşilor“. Strîngător de taxe din care-şi face parte grasă, Zaheu e figura unei instituţionalizate lăcomii de bani şi nedreptate. Or, el e în stare, într-o clipă, să se preschimbe, să redevină maleabil în faţa lui Iisus, să-l „găzduiască“ pe divinul oaspete. „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“ (Luca, 19, 8), îi spune el lui Iisus, care îi trezise conştiinţa.

Religios vorbind, „împietrirea“ e o atitudine care poate tîrî persoana ori grupul în izolare, beznă, sufocare. Socio-politic vorbind, „împietrirea“ e la fel de periculoasă. Din păcate, nu numai pentru grupul în cauză, ci pentru întreaga comunitate. Avem dovada în aceste zile.

Mai-marele vameşilor s-a putut trezi, s-a putut preschimba. A luat seama la sine însuşi, la dreptate, la exigenţele comunitare. Dl Dragnea şi PSD-ul, aşa cum îl conduce el, nu pot. Rămîn „împietriţi“ în malversaţiunile lor. Lupta împotriva corupţiei a putut deveni în România eficientă, s-a putut schimba. Justiţia din România a devenit independentă, s-a putut schimba. Dl Dragnea şi PSD-ul, aşa cum îl conduce el, nu se schimbă. În ciuda predominanţei politice a PSD, societatea românească s-a putut schimba. Civismul plin de civilitate, grija pentru statul de drept adună acum sute de mii de oameni în stradă. Preşedintele României şi-a putut schimba subit şi salutar tipul de prezenţă publică. Biserica Ortodoxă are un mesaj care cere continuarea luptei anticorupţie, dreptate socială, dialog. Şi ea şi-a putut schimba, în mod neaşteptat, stilul de intervenţie în spaţiul public. Dl Dragnea şi PSD-ul, aşa cum îl conduce el, nu se schimbă. În pofida tuturor celor care se schimbă în jurul lor, rămîn de neurnit, chiar dacă mimează cîţiva paşi încolo şi încoace. Înconjuraţi de protestele cetăţenilor, de reacţiile unor instituţii fundamentale din România, de avertismentele comunităţii internaţionale, şefii PSD & ALDE stau încleştaţi pe interesele de clică. Perpetuează în societate îngheţul comunismului naţionalist, chircit acum la bunul plac al unei mafii de judeţ. Persistă într-o rigiditate care combină ridicolul cu sinistrul. Ce deosebire de stil între ei şi protestatari (cei din Piaţa Victoriei)! Cei din urmă au putut îmbina indignarea cu umorul, perseverenţa cu inventivitatea şi buna dispoziţie. Au făcut din protestele lor o sărbătoare a civismului. Sînt tineri. Nu doar ca vîrstă a majorităţii lor, ci şi stilistic.

Aşa cum e condus acum, PSD îmbătrîneşte tot mai mult. În vara lui 2012, şefii lui puteau aştepta alegerile care le-ar fi dat o guvernare confortabilă, cu un Parlament amplu favorabil. Au preferat să încerce o lovitură de stat, punîndu-şi oamenii în poziţii-cheie, brutalizînd legea, organizînd referendumul de suspendare a preşedintelui. Acum Parlamentul le e larg favorabil. Îşi puteau trece legile cu dedicaţie prin făgaşul legislativ normal. Au preferat s-o facă pe furiş, încercînd să batjocorească vigilenţa publică. Pot face la fel cu tot soiul de alte legi care să le pună ţara la dispoziţie. Parcă ar vrea să ne arunce în faţă că ordinea democraţiei liberale e pentru ei un moft. Că cetăţenii sînt pentru ei masă de înşelat. Îşi închipuie că scenariul pe care-l înjghebează din tocite scheme populiste (protestatari plătiţi, manipulaţi de străini, covîrşiţi de milioanele de votanţi PSD) poate să bată realitatea. Trăiesc pietrificaţi în văgăuna demagogiei lor.

E vreo speranţă ca PSD să intre într-un proces, cît de lent, de dezîmpietrire? Cîţiva membri PSD au arătat, prin declaraţii ori demisii, că există, ici şi colo, o reacţie faţă de scleroza de la capul partidului. Poate PSD să se remodeleze, să devină un partid viabil, democratic, civilizat de stînga? Un om din Piaţă nu şi-a pierdut speranţa. Pe pancarta lui scria: „Renunţaţi la hoţi şi vă iertăm pe toţi“.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Andrei Ivan

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?