Patrimoniu controversabil

Publicat în Dilema Veche nr. 217 din 13 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Conferinţa "Patrimonii controversate", organizată de tînăra echipă a Centrului pentru Arhitectură Contemporană (KEK), condusă de Balint Kadar, mi-a prilejuit întîlnirea cu problemele legate de edificiile trecutului, aşa cum sînt ele întîmpinate de colegii arhitecţi maghiari în contruntarea conflictuală cu dezvoltarea prezentă a oraşelor lor. Este adevărat că tema predilectă pentru ei a reprezentat-o moştenirea arhitecturii moderne, aproape complet neprotejată de aceleaşi legi care acoperă patrimoniul mai vechi. Dar cred că, din experienţa maghiară, sînt lucruri care ar trebui să le dea de gîndit şi arhitecţilor români - practicanţi ai noului şi conservatori ai monumentelor, deopotrivă. Căci, iată, şeful direcţiei de patrimoniu de la Budapesta ne spunea că există două extreme la fel de periculoase pentru soarta monumentelor istorice: prima este foamea insaţiabilă de construcţie nouă, neîngrădită, în calea căreia clădirea veche - monument sau nu - se află, nu din voia ei. A doua extremă, la fel de periculoasă însă, este inflexibilitatea conservatorilor, care cred că trecutul trebuie să rămînă intangibil în perpetuitate. Între cele două extreme, flexibilă şi de o parte şi de cealaltă, negociată spre cîştigul mutual (a win-win situation, cum se spune astăzi în romgleză), trebuie să se afle situaţia în care proprietarul de teren şi/sau edificiu monumentalizabil, pe de o parte, înţelege să cedeze o cotă din legitima sa exercitare a dreptului de proprietate, şi gardianul interesului public, pe de altă parte, care înţelege să aducă un ce profit pentru proprietar, la schimb cu păstrarea integrală sau parţială a monumentului, pe care el o reclamă de la acest proprietar. Negociere flexibilă, aşadar, întru conservarea, în interes public, a unui bun patrimoniabil şi, vorba legii, imobil. Dar ce înseamnă, potrivit tinerilor mei colegi budapestani, "patrimoniu controversabil"? Pentru ei, este vorba în primul rînd despre arhitectura edificată de regimul comunist. Pe ea o redescoperă ei acum, nu fără o oarecare emoţie, ca nefiind în întregime damnabilă; dimpotrivă: cerinţa lor este aceea ca, dincolo de blamul ideologic care o ţine încă într-un soi de carantină estetică, cele mai reprezentative edificii ale perioadei să fie şi ele protejate de legea de protecţie a monumentelor istorice. Pentru că, parafrazînd titlul unei prelegeri, aceste edificii "comuniste" sînt prea bătrîne spre a mai fi refolosite şi, parcă, prea tinere spre a fi protejate. Într-adevăr, pare că nu ne putem gîndi să protejăm - încă? - acea Casă de cultură a sindicatelor de la Suceava, o lucrare de forţă a celui mai activ promotor al naţional-comunismului arhitectural care a fost Nicolae "Gipsy" Porumbescu, sau deliranta sa judeţeană de partid/prefectură de la Satu Mare (1987). Arhitectura perioadei comuniste nu este în întregime "comunistă". Fireşte, clădirile construite în acest spirit, precum edificiile centrelor civice din municipiile reşedinţe de judeţ ale României, exprimă, multe dintre ele, cerinţele de temă din acea epocă: edificii ale puterii comuniste. Nu este nici un dubiu la ce folosea tribuna plonjată peste piaţa - goală, dar civică - de la Satu Mare. Nu avem dubii în a înţelege că pieţele civice din faţa lor erau goale, cu excepţia "vizitelor de lucru" cu care teroriza Ceauşescu judeţele. Atunci, ele se umpleau cu anasîna. O singură excepţie: 1989, cînd lumea s-a strîns de bunăvoie în pieţele civice pentru - "a fost sau n-a fost?" - Revoluţie. Dar arhitectura industrială de bună calitate era doar în chip secund ideologică, la fel, ansambluri întregi de locuinţe colective. Unele ansambluri sau edificii au fost, în felul lor şi la timpul lor, experimente reuşite sau bune exemplificări ale spiritului vremii. Nu este foarte dificil să dăm exemple de cea mai bună calitate, exemple care, cu toatele, fac să privim visători la degenerescenţa arhitecturilor echivalente lor, din prezent. Nu ne este foarte greu să observăm că puţine edificii de birouri (A-class office buildings) pot fi comparate cu judeţeana de partid de la Ploieşti, a lui Cezar Lăzărescu, sau cu cea de la Reşiţa. În privinţa clădirilor culturale, nu avem ce cu ce compara; barem aici e mai simplu, căci nu s-au mai făcut după 1989 nici bune, nici rele. Dar putem compara locuinţele şi, dincolo de enormul cîştig al proprietăţii private, nu putem să nu observăm că blocurile anilor ’60 sînt incomparabil mai bine făcute decît cele ale anilor ’80 şi după. Arhitectura locuinţei private de după 1989 este atît de retardată în relaţia ei cu terenul, cu vecinătăţile şi, mai ales, cu estetica proprie programului, încît este inutil să mai pierdem vremea comparînd-o cu echivalentul ei - să zicem - interbelic; şi atunci, observăm că locuinţa urbană se reîntoarce spăsită la bloc, dar la un bloc inept, apter şi caraghios, atunci cînd îl comparăm, vai, chiar şi cu "blocurile comuniste". Prin urmare, avem şi noi, bogdaproste, "patrimoniu controversat"! Prima problemă este aceea că el nu este, încă şi încă, patrimoniabil în sens legal. Şi pe bună dreptate: bătălia se duce acum, pe toate fronturile şi cu toate armele, pentru păstrarea patrimoniului aristocrat şi a celui înalt-burghez (upper middle class), pentru că el are valoarea de piaţă cea mai mare şi valoare simbolică mai puţin contestată. Ştim cu toţii şi vedem că şi protecţia monumentelor are caracter de clasă. Cu alte cuvinte, dacă a fost construită de aristocraţie, pentru aristocraţie, cutare arhitectură va găsi, cel puţin în rîndurile descendenţilor acesteia, apărători înfocaţi (fireşte, şi moştenitori pe măsură). Acolo se va consuma toată ardoarea şi tot dragul de trecutul edificat. Dacă însă a fost făcută în perioade nefaste, pentru scopuri care astăzi sînt - pe bună dreptate - blamabile şi blamate, arhitectura acestor perioade (şi nu mă refer aici doar la cea comunistă) nu mai poate fi apărată. Pînă va veni vremea să ne amintim că am avut arhitectură modernă de bună calitate în perioada postbelică - acea "arhitectură paralelă" (celei oficiale) de care vorbea Radu Drăgan într-unul din primele numere din 1990 ale revistei Arhitext - ea va fi, probabil, extinctă. Cîte vreun ministru mai înfocat pune să se scoată stelele din decoraţia Casei Scînteii (măcar pînă află că stelele respective au fost mai înainte masonice, şi abia apoi comuniste); vreun dezvoltator pune mîna pe şi demolează complet Tricodava, ansamblul nu lipsit pe alocuri de calităţi patrimoniabile, din Drumul Taberei (Bucureşti). Probabil că şi Apaca - deşi este posesoarea unor clădiri industriale de cea mai bună factură - va fi condamnată curînd drept uzină comunistă ce a fost. Pe ele nu le plînge nimeni. Nimeni nu consideră, la noi, acest patrimoniu, patrimoniabil. Nimeni nu vede, în arhitectura defunctului regim comunist, ceva de salvat. În afară, fireşte, de edificiile puterii politice şi administrative, care o duc cu toatele excelent, de la prefecturile judeţene la Casa Republicii/Palatul Parlamentului, cea cu NATO summit şi cu botezurile şi cu nunţile mafioţilor ot anii ’90...

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?