Parabola Fiului risipitor: o interpretare dramatică

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Parabola Fiului risipitor: o interpretare dramatică jpeg

De curînd a apărut la Humanitas una dintre cărţile binecunoscute ale lui Henri Nouwen: Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă, tradusă de Monica Broşteanu. Henri Nouwen (1932-1996) este el însuşi, în mediile creştine occidentale, o figură binecunoscută de spiritual dramatic, locuit de aspre crize interioare, de o sete aspră, încordată după Dumnezeu. O figură alcătuită din ceţuri, trude şi rigori nordice, cu o finală înseninare, asemenea lui Rembrandt, în care a recunoscut un apropiat. Preot catolic, Nouwen e format în teologie şi psihologie în Olanda natală, apoi în America, unde îşi petrece mai toată viaţa academică, de cercetare şi asistenţă spirituală. Predă la Yale Divinity School şi la Harvard Divinity School. Numeroasele lui conferinţe şi cărţi au o vastă audienţă. Dar, pentru propria viaţă în credinţă, succesul i se pare un obstacol, o înstrăinare. Petrece o perioadă în disciplina liniştii, într-o comunitate trapistă. Merge apoi spre condiţiile umane cele mai umile, mai uitate, întîi către săracii din America de Sud, în sfîrşit către bolnavii cu handicap mental sever îngrijiţi în comunităţile L’Arche. Într-una dintre acestea, în Canada, va fi preot, dar şi lucrător în rînd cu ceilalţi, asistînd fiinţe umane neajutorate.

Cartea de faţă e un jurnal interior condus prin interpretarea parabolei; e o descifrare a parabolei pornind de la analiza propriei lupte lăuntrice.

Nouwen nu face, pentru „Fiul risipitor“, o calmă exegeză biblică. Face o lectură de tip dramatic, existenţial, dinamic, care îi transformă pe cei care îndrăznesc să devină interpreţii ei nu numai în sensul de exegeţi, ci şi de actori: el însuşi şi Rembrandt, al cărui tablou i-a trezit atenţia către cifrul parabolei. De altfel, chiar în Evanghelie, „Fiul risipitor“ are un apăsat caracter dramatic. Are personaje puternice, răsturnări de situaţii, tensiune, mişcare scenică. Are piste de sens spre un final deschis. Interpretarea lui Nouwen pătrunde în această dramă evanghelică, în spaţiul ei „teatral“, unde se recunoaşte în fiecare personaj, unde se cunoaşte astfel mai limpede pe sine, privindu-se pe rînd în fiul risipitor, în fiul închistat şi devenind capabil, în sfîrşit, să aproximeze condiţia tatălui de o necondiţionată generozitate. Existenţial şi reflexiv, el îşi joacă astfel aventura spirituală a vieţii. Îşi înţelege drumul dur, accidentat către transcendentul acasă. Înţelege că, de fapt, Cel ce locuieşte acolo îl atrage cu forţa iubirii de „dincolo de orice comparaţie“.

Iar interpretarea lui nu se rezumă la cazul personal, la un nivel individual de tratare. Purtat de dinamica parabolei, Nouwen citeşte – prin cifrul ei – destinul condiţiei umane, plecată departe de originarul acasă ca fiul cel mic, ataşată de tranzacţiile, pretenţiile, meritele ei, ca fiul cel mare, capabilă totuşi de convertire şi generozitate. Citeşte de asemenea mişcarea lui Dumnezeu, care iese din propria plenitudine pentru a-l întoarce pe om şi a-l primi în intimitatea Lui.

La un moment dat, Nouwen spune: „totul se îmbină prin parabolă: povestea lui Rembrandt, povestea omenirii, povestea lui Dumnezeu“ şi desigur povestea autorului. E o bună definiţie a parabolei, a oricărei parabole. Într-o istorioară de cîteva rînduri, parabola izbutită strînge un spaţiu de sens care poate fi transpus pe diferite niveluri de realitate. Organizează un cîmp de interogativitate pentru o problemă de căpătîi, pentru o temă care face parte din structura umanului. Parabola izbutită nu dă răspunsuri, nu rezolvă situaţii. Ea stîrneşte reflexivitatea, o orientează, o solicită, o îmboldeşte, îi dă direcţii de mers. Cheamă cititorul la interpretare şi reinterpretare nesfîrşită. „Invită la o asiduă muncă spirituală“ – spune Nouwen. Parabola trebuie mestecată – ruminatio era termenul medieval pentru această muncă – trebuie să-i spargi înţelesurile de primă instanţă, să-i cauţi şi să-i guşti substanţa de profunzime, să o metabolizezi. S-o faci să lucreze în tine. Cartea lui Nouwen este relatarea unei asemenea ruminatio.

Care e genul literar al acestei cărţi? E greu de spus. O istorie de viaţă în credinţă, cercetată cu onestitate fără umbră se îmbină cu reflecţii teologice îndrăzneţe, lipsite de morgă profesorală. Confesiunea necomplezentă se îmbină cu tonul predicii luminoase, introspecţia neîndurătoare cu avîntul spiritual. Analiza picturii şi analiza sufletului se află în dialog cu analiza mişcărilor lui Dumnezeu. Toate acestea se pot îmbina fiindcă privesc destinul spiritual al omului, al unui om care îşi pune în pagină propriul parcurs, propria experienţă însoţită de reflexivitate. Simplitatea tonului, sinceritatea lui sînt cea mai bună dovadă în această privinţă. Detaşat în mod deliberat de postura profesorală, Nouwen se ţine aproape de condiţia umană cea mai modestă, mai chinuită, mai neajutorată. Dă chiar impresia, pe alocuri, de discurs umanitar argumentat religios.

Şi totuşi, de-a lungul unui demers formulat cu atîta deliberată simplitate, se petrece ceva aparte, neaşteptat. Se petrece o schimbare a privirii. Treptat, analitic, fără exaltări factice, autorul poate dubla cu un alt mod de privire privirea umană – perspectiva noastră obişnuită, care are ego-ul drept centru, care neglijează sau concurează alte centre de perspectivă, care priveşte lucrurile limitat, decupîndu-le după interese individuale. Treptat, analitic, fără exaltări factice, autorul poate vorbi convingător despre modul de privire a lui Dumnezeu. Poate să se asimileze întrucîtva acelei priviri care îmbrăţişează toate fiinţele, indiferent de meritele, carenţele, condiţia lor, care le cheamă pe toate în casa Împărăţiei. În cuvinte simple, Nouwen vorbeşte despre universalitatea milei lui Dumnezeu, a bucuriei Lui de a-şi întîmpina fiii întorşi acasă.

În secolul al XV-lea, un teolog contemplativ german, Nicolaus Cusanus, vorbea despre privirea noastră, limitată la un unghi particular, o privire de tip perspectival şi despre privirea sferică infinită a lui Dumnezeu, care cuprinde simultan şi neîncetat întreg realul. Cusanus experimenta această deosebire pe calea meditaţiei inspirate, a unei cunoaşteri contemplative. Nouwen o experimentează pe calea generozităţii, a milei, a unei greu cîştigate seninătăţi. Pe de o parte, ajunge să poată privi el – însuşi fiinţele „prin ochii generozităţii lui Dumnezeu“. Pe de altă parte, ajunge să-şi dea seama că, în aventura spirituală, omul nu caută, ci e căutat; nu înaintează, ci e atras.

Simplitatea discursului şi accentul, decurs din experienţă, pe Dumnezeu ca iubire infinită vorbesc expresiv omului tîrziu modern. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Henri Nouwen, wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.