Ortodoxia şi comunismul

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Ortodoxia şi comunismul jpeg

Printr-o decizie inspirată a Sfîntului Sinod, la propunerea Patriarhului Daniel, anul acesta este dedicat și celor care au depus mărturia lor de credință în temnițele comuniste.

Gestul este curajos. Înainte de toate, este pentru prima dată de la căderea comunismului politic de la noi, în decembrie 1989, cînd o organizație non-guvernamentală de importanța și dimensiunile Bisericii Ortodoxe majoritare își pune tematica totalitarismului în mod voluntar pe agendă. Pasul este mai mult decît sugestiv măcar și prin precedentul pe care îl creează. Practic, se începe trecerea, amînată pînă acum de mai multe ori, de la cultivarea memoriei recente în termeni privați, gen inițiativele admirabile de la Sighet sau Pitești, la abordarea ei la nivel instituțional. Schimbarea de paradigmă este cu atît mai urgentă cu cît martorii nemijlociți ai epocii de teroare se împuținează pe zi ce trece și ignoranța tinerilor crește direct proporțional.

Apoi, abordarea acestui capitol dramatic de istorie presupune nu o simplă elogiere a celor care s-au remarcat prin tăria lor de caracter și mărturisirea credinței în Hristos. Ar fi un simplu exercițiu de imagine, ceea ce, la final, nu aduce nici un cîștig de substanță comunității civice și de credință deopotrivă. Așadar, ocolind o asemenea capcană, punerea pe agenda Patriarhiei a temei comunismului trebuie să declanșeze mecanisme mai complexe. Unul este la îndemînă și deseori invocat de istorici: arhivele bisericești. Or, acestea ar merita să fie puse în rînduială și studiate temeinic. În ele se păstrează o memorie administrativă și teologică în același timp din care se pot vedea nu doar compromisurile, dar mai ales formele multiple de rezistență.

Un alt mecanism lămuritor ar fi cel legat de filtrarea atentă și cu discernămînt a biografiilor celor care și-au cîștigat în ochii și conștiințele contemporanilor statutul de sfințenie. Aici trebuie să aibă loc o circumscriere exactă a faptului istoric, dincolo de vorbele, impresiile, paginile de vulgarizare, exagerările și metaforele care, la un loc, au creat o perdea densă prin care nu mai putem distinge realitatea. Cele aproape trei decenii care au trecut deja au încurajat, în absența unei opinii normative a Bisericii, o literatură consistentă și o practică evlavioasă cuprinzînd elemente dintre cele mai discutabile. De la traficul absolut inacceptabil cu osemintele „sfinților de la Aiud“ la noi tipologii iconografice, haosul emoțional și teologic are nevoie de rînduială, de taxis.

Abordările istorice și aghiografice au nevoie, într-adevăr, de o capacitate aparte prin care să se poată citi pedagogia lui Dumnezeu în viețile unor înaintași care au stat decenii întregi și au murit în pușcării, care s-au prăpădit în lagăre de muncă, pe drumurile deportărilor, în mijloc de Bărăgan sau în imensitatea tundrei rusești. În numeroase cazuri sîntem confruntați cu uimitoare și chiar neverosimile exemple de convertire. Sînt istorii de care trebuie să ne apropiem cu maximă atenție, deschiși la surprize, iar nu încrîncenați ideologic, refuzînd din start vieții acea dinamică interioară care o face fascinantă. Fără a justifica opțiunile inițiale ale unora sau altora, nu putem nici să nu recunoaștem amploarea transformărilor ulterioare.

Abia la capătul acestui efort de cunoaștere și de limpezire duhovnicească, de la caz la caz, se poate trece la ancorarea liturgică a prigoanei comuniste în calendarul bisericesc. Repet: insistarea asupra biografiilor exemplare nu trebuie să se transforme într-un alibi pe formula că avem și noi e­roii noștri, nu doar alții. Dimpotrivă. Scoaterea în evidență a celor care s-au opus, inclusiv cu prețul vieții, tăvălugului ateismului de partid și de stat ne ajută să învățăm, post factum, ce am avea de făcut de acum înainte în asemenea situații. Această lecție este esențială în postcomunism și reprezintă un mesaj vital către generațiile tinere: libertatea noastră a fost plătită foarte scump, inclusiv de către mulți oameni, majoritatea necunoscuți, care au crezut în Hristos. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.