Ortodoxia modernismului şi modernismul Ortodoxiei

Gabriel JARNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 143 din 20 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă pentru cultura laică noţiunea "modernism"/ "modernitate" a avut, în ultimii 250 de ani, un sens constant pozitiv, în cultura teologică această noţiune a creat constant tabere, a polarizat spiritele chiar pînă la distincţii radicale. Noţiunea de modernism are o conotaţie negativă atît în Biserica Apuseană cît şi în cea Răsăriteană. Epicentrul modernismului în geografia spiritualităţii din Apus, începînd din secolul al XII-lea, a cunoscut o constantă alunecare spre nord. Dacă în secolele XII-XIV principalele curente moderniste, ca şi cele eretice apăreau în nordul Italiei, în cercurile aristocratice din vechile oraşe ale Ligii lombarde, treptat epicentrul modernismului avansează spre nord, apoi în Franţa, în secolul al XVI-lea şi în special în perioada Iluminismului şi a influenţei filozofilor moralişti, pentru a se stabili în secolul al XIX-lea preponderent în Ţările de Jos şi ţările germanice. Deloc întîmplătoare această alunecare a epicentrului modernismului spre nord, ea trebuie analizată, după opinia mea, paralel cu geografia secularizării protestante. În 1910 preoţii catolici depuneau jurămîntul de luptă împotriva modernismului, pe care-l identificau în mişcările sociale de emancipare a femeii, în relaxarea accelerată a eticii familiei şi a restricţiilor clasice faţă de credincioşi, în curentele relativiste îndreptate împotriva tradiţiei dogmatice tradiţionale, în unele inovaţii liturgice propuse de clerul din ţările nordice etc. Aproape toate elementele specifice modernismului de la 1910, pe care preoţii catolici jurau că le vor respinge hotărît, au ajuns după Conciliul II Vatican să fie integrate în catolicism epurate de demonul modernismului şi fără ca Biserica să devină mai sfîntă sau mai întinată prin aceasta. În aproape 50 de ani, Biserica Apusului s-a modernizat, am putea spune, împotriva programului asumat în 1910. Pe baza experimentului modernizării Bisericii Catolice din secolul XX am putea spune că ceea ce azi este respins drept modernist, în maxim 50 de ani va fi admis ca un element de normalitate al "tradiţiei în devenire". Lista elementelor moderniste pe care papa Ioan Paul al II-lea - şi probabil aceasta va fi şi direcţia noului papă Benedict XVI (Joseph Ratzinger) - le-a respins din orice tratative, cuprinde: renunţarea la celibatul obligatoriu al preoţilor, hirotonisirea şi accesul femeilor la funcţiile clericale, contracepţia şi etica sexuală, statutul homosexualilor, problema adopţiei de către cuplurile de homosexuali, problemele de bioetică în ingineria genetică, flexibilizarea dogmatică a divorţului. Aceleaşi elemente moderniste au creat vii dezbateri şi în rîndul bisericilor protestante, în urmă cu 20 de ani. Avansul modernismului protestant faţă de cel catolic, în aproape toate aceste puncte, este de aproximativ 20-25 de ani. Redus la aceste aspecte, decalajul de modernitate între Apus şi Răsărit devine mult mai mare decît este în realitate. Explicaţia acestui decalaj nu se întemeiază doar pe aistoricitatea Ortodoxiei. Dacă în Apus aristocraţia laică lombardă în secolele XI- XII a reuşit să influenţeze Biserica pînă chiar să impună celibatul preoţilor, în Răsărit, în special în Ţările Române, a lipsit o asemenea aristocraţie direct şi constant implicată în treburile sfinte. Impulsurile modernizării Ortodoxiei române au venit totdeauna nu din frămîntările interioare teologice, din conflictele de interese ale boierimii şi preoţimii moldovene sau valahe, ci ca replică la misionarismul catolic sau protestant. Acesta a fost cazul la 1642 cînd, la cererea mitropolitului Kievului, Petru Movilă, apărea prima Mărturisire de credinţă, în forma scrisă, în Moldova, ca replică la Catehismul calvinesc (1640) foarte popular în Transilvania, la misionarismul calvin promovat de patriarhul Ciril Lucaris în anii 1630-1640 în Ţările Române. Asemenea unei integrări europene, nici modernizarea Ortodoxiei române, atît cît s-a produs ea, nu a fost decît o replică a momentului, dată influenţelor misionare apusene. Dar acesta este un nivel formal de percepţie al modernismului în Apus, e drept, cu implicaţii majore dogmatice. Modernismul, prin elementele enumerate mai sus, nu preocupă deocamdată esenţial Biserica Răsăritului şi este uşor de presupus că, pe măsura apropierii laice de Uniunea Europeană, o parte din aceste probleme vor deveni acute şi în Răsărit şi nu vor putea fi întîmpinate doar cu declaraţii de presă ale cîte unui teolog zelos care joacă rolul degetului lui Dumnezeu printre păcătoşii occidentali. Nu ştiu cum se pregăteşte Răsăritul să întîmpine asemenea provocări. O scenă recentă, petrecută într-una din bibliotecile universitare germane este emblematică pentru contradicţia actuală a Răsăritului între expresia civilizatorică a modernismului şi expresia teologică a ancorării dogmatice în Absolut. Într-una din sălile de lectură de-o curăţenie desăvîrşită, de peste 50 de cititori cufundaţi în liniştea studiului, îşi face apariţia subită un chip de monah răsăritean între 40-45 de ani, înalt, corpolent, cu părul negru, lung de aproape jumătate de metru, soios şi nespălat de multă vreme, legat într-o coadă ce-i accentua sălbăticia, cu negrul straielor dominate de un luciu insalubru, întrerupt de petele recente culinare unsuroase de pe pîntec, tîrînd cu picioarele nişte bocanci militari româneşti, fluturînd nişte manşete infecte pe care le trecea ritmic peste barba-i lungă şi modelată în spectre păroase de o dizgraţie ameţitoare. Am avut pentru cîteva secunde impresia că l-am întîlnit pe Simplicissimus din romanul lui Grimmelshausen, cînd a ieşit prima dată din pădure între oameni. Avansează neglijent printre mesele de studiu şi se aşază lîngă fereastră, între alte două mese ocupate de două studente gracile, suple, cu părul blond, lung, revărsat meditativ peste umeri şi îmbrăcate jovial după normele altei epoci decît vecinul lor insalubru. În secunda următoare, ca la un semn, domnişoarele se ridică, îşi iau cărţile şi pleacă ţinîndu-se cu mîna de nas. Cufundat într-o linişte olimpiană, monahul, deja omniprezent prin mireasma-i irezistibilă, scoate o carte şi începe să citească. În drumul meu spre uşă, curios să asociez această apariţie irespirabilă cu titlul unei cărţi, îmi cad ochii pe coperta cărţii negre din mîna piosului cititor: Nicolai Berdiaev, Sensul creaţiei (Editura Humanitas), gînditorul care, după părerea mea, a urcat teologia Răsăritului, în secolul XX, la cea mai luminoasă treaptă de modernitate. Am părăsit sala speriat că pînă la 1 ianuarie 2007 mai sînt atît de puţine luni. Freiburg

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.