Oglinda mîntuirii

Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

După Susan Sontag, „cel mai durabil triumf al fotografiei constă în aptitudinea sa de a descoperi frumusețea în umilitate, în cele neînsemnate și decrepite“. Fotografia înfrumusețează și ceea ce ni se pare îndeobște urît. Lentila obiectivului implică o abordare prin distanțare, dar și un decupaj pictural. Tot ceea ce mintea noastră „pune în ramă“ are o demnitate estetică, un soi de vibrație exemplară. Pentru că imaginea, odată fixată, redată și reprodusă, nu mai face parte din realitatea brută. Ea devine sediul unei operațiuni de semnificare, adică suportul unui sens care se expune, „predicînd“ un anumit mesaj. Și care poate fi „mesajul“ oricărei fotografii, dacă nu însăși posibilitatea întrupării sale? Odată ce imaginea trece din realitatea fizică pe retină și, mai apoi, în realitatea secundă a oglindirii, ea deschide o lume unde transcendența poate fi întruchipată. De aceea cred că fotografia s-a născut în lumea creștină, în civilizația bazată pe întruparea Cuvîntului, reprezentabilitatea divinului și pe natura cumva picturală a cosmosului. Există în succesiunea Întrupării un regim specific al imaginii și el a instituit permisiunea, mai întîi teologică, de a re-reprezenta orice registru ontic.

Drama pascală a lui Iisus Hristos, așa cum apare ea în narațiunea evanghelică sau în filmografia post-pasoliniană a Patimilor (de la Zeffirelli la Mel Brooks), a fost, încă din arta paleocreștină, o sursă aproape fotografică de transfigurare a urîtului pe care natura umană decăzută îl produce. Prin posibilitatea de a-L compune fizic pe Hristos, prin curajul și nevoia de a-I atribui o fizionomie, grotescul torționarilor Săi se sublimează, asemenea materiei negre din operațiunile alchimice. Blîndețea sacrificială a Domnului copleșește schimonosita figură a călăilor Săi. De la maeștrii bizantini și cei ai proto-Renașterii toscane, pînă la naturalismul unui Grünewald, via Crucis ni se arată ca un film, ca o suită de fotograme. Nu sîntem lăsați, precum în monoteismele iconoclaste, să ne imaginăm scenele respective, cu acea fatală imprecizie a fanteziei vizuale. Sîntem, dimpotrivă, invitați să contemplăm supliciul hristic asemenea unui tablou de supremă noblețe cromatică. Cum spuneam, această posibilitate derivă din faptul întrupării divinului. Un Dumnezeu făcut om este reprezentabil, iar suferința Sa ni se adresează vizual, ca într-un teatru soteriologic. Așa cum fotografia îndeplinește o funcție memorială (fiind un soi de „piedică în calea uitării“), tot astfel, iconografia Răstignirii și Învierii are o vocație anamnezică: re-prezentarea devine un nou prezent al clipei menționate, un memento sensibil, o dovadă inatacabilă de veracitate.

Firește că picturalizarea conținutului evanghelic n-a fost niciodată rigid canonizată: istoricii de artă știu că existau evoluții sau diferențe de școală pînă și în epoca aparent imuabilă a icoanelor bizantine. Artiștii se întrec să purifice scenele, să le confere exemplaritatea morală a frumosului desăvîrșit. Pictura și mai apoi filmul colaborează la o reconstituire estetică expiatorie. Pietatea și talentul își potențează reciproc dorința de magnifiere a pătimirii mîntuitoare. În fond, de reușita tabloului, icoanei sau a fotogramei cinematografice pare să depindă soarta in aeternum a meșteșugarului. Nici un alt subiect nu indică mai fidel „răsturnarea valorilor“: smerenia care exaltă, mizeria care limpezește, kenoza care glorifică. Așa îmi explic faptul că tema Răstignirii persistă în pictura modernă, de mult (și adesea manifest) ruptă de tradiția creștină. O regăsim la Chagall, Dalí, Mapplethorpe, Marcus Reichert și atîția alții. Văzul rămîne simțul certitudinii. El asigură, explică, descoperă, în vreme ce-și pune în operă medierile și garanțiile empirice. E drept că Iisus cel Înviat le spune ucenicilor: „fericiți cei ce n-au văzut și au crezut“ (Ioan, 20, 29), iar „credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei, 11, 1)… Să fie dorința noastră de a vedea semnul că nu credem îndeajuns?

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.