Ofuri

Publicat în Dilema Veche nr. 96 din 17 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă doare inima cînd văd imaginea BOR în presa românească. Scandaluri cu pseudo-monahi sadici, trecuţi de pragul crimei. Fotografii cu hidoase "hoteluri" unde prostul gust se îmbină armonios cu neruşinarea de a folosi evanghelicul "ban al văduvei" pentru scopuri francamente lucrative. Numeroase cazuri de simonie măsoară (smintitor) iubirea de arginţi "de la vlădică la opincă": se vînd parohii, posturi în cancelarii sau titluri doctorale. Exemple de penibilă politizare, bazate pe osanale, peşcheşuri, aranjamente de sprijin electoral şi găzduiri sardanapalice. Nici pînă azi nu s-au clarificat "participările" confesionale din pompos-numita Bancă Internaţională a Religiilor care a dispărut de pe radare dimpreună cu amplul său cortegiu de operaţiuni dubioase. Cutare ierarh e persiflat pe teme "pidosnice", iar împricinatul tace mîlc, arătîndu-şi nesfîrşita smerenie... Altuia i se numără copiii sau măcar apucăturile excesiv de virile. Avem cazuri de oameni care acaparează funcţii, căutînd cu forţa un prestigiu pe care simpla posesiune a harului nu li-l poate, după ei, garanta. Periodic sînt scoase din dulapul memoriei colective diferite schelete din vremea comunismului, cînd X făcea, pe cînd Y desfăcea... Nici dinspre CNSAS n-au lipsit dezvăluirile cu jumătate de gură, şoaptele infamante ori acuzaţiile "prelinse", terifiant, pe hîrtia de ziar. Pe scurt, numai rele. Tabăra pioasă îmi va aminti că presa culege numai seminţele de scandal, pe care le seamănă furtunos, pînă cînd clocotesc de veninul excepţiei uşor generalizabile. Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte tagme stimabile, precum aceea a medicilor, care pătimesc similar, săracii, de pe urma supramediatizării unor derapaje izolate. Sînt de acord că presa, căutătoare de audienţă, preferă să expună nu atît piscurile duhovniceşti sau reuşitele laborioase, cît defecţiunile savuroase, anomaliile de bîlci, stările conflictuale şi prăbuşirile în derizoriu. Dar nici faptele pe care le-am inventariat nu pot fi şterse cu buretele indulgenţei. Ele există, se acumulează, generează clişee greu demontabile şi repulsii cu efect laicizant. Cine are dreptate? Cred o dată mai mult că adevărul trebuie căutat undeva la mijlocul distanţei dintre angelism şi demonizare. Biserica (dacă prin ea înţelegem, reducţionist, corpul sinodal) a progresat pe partea de comunicare şi relaţii publice, dar nu atît cît să poată preveni, printr-o informare timpurie, răstălmăcirile din media. Luaţi de pildă ultimul "caz" clamoros: bătălia pentru succesiunea lui Antonie Plămădeală. În loc să umple un gol adîncit prin îndelungata maladie a defunctului, BOR a reuşit să facă iarăşi "pagina 1" a cotidienelor, inspirînd ştiri & comentarii despre divizarea Mitropoliei Ardealului, despre manerele "bizantine" petrecute în culise şi despre mutările de şahist pe care pretendenţii la tronul patriarhal le vor fi provocat spre a se apropia (prin promovarea celui mai slab candidat) de obsedantul lor obiectiv. Ce i-ar fi costat pe actorii acestei noi psihodrame bisericeşti să comunice din vreme cu presa, pentru a-şi explica în detaliu mizele, intenţiile şi propunerile, fie acestea cuminţi sau neobişnuite? Contratimpul a iscat iarăşi neînţelegeri, iar opinia publică a rămas cu impresia că asistă la o gherilă ecleziastică lipsită de orice bun-simţ. E drept şi altceva: nu avem jurnalişti specializaţi în chestiuni religioase decît dacă-i numărăm pe degetele unei singure mîini. Şi nici măcar puţinii "chemaţi" nu sînt întotdeauna imparţiali: unii atacă Biserica majoritară pe o agendă heterodoxă, în timp ce alţii se documentează precar, bazîndu-se pe "acumulări" de mult anacronice. În faţa restului (format din sutele de ageamii care-şi dau cu părerea), nu poţi decît dispera cînd îi observi bîlbîiala terminologică, aproximaţiile doctrinare şi tonul peremptoriu pe care numai ignoranţa desăvîrşită îl poate modula. Multe ne mai iartă Dumnezeu!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.