O fundătură somptuoasă

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

1991: dispariția URSS, urmată de oscilația Occidentului între euforie („sfîrșitul istoriei“) și panică („șocul civilizațiilor“). Aproape trei decenii în care idealismul și realismul au alternat, căutînd o definiție. Numai că definiția n-a mai venit: nici hegemonia americană globală, bazată pe ipoteticul triumf al economiei de piață și al democrației, nici războiul între Occident și „restul lumii“ n-au căpătat o substanță irevocabilă. Am pus așadar această traziție sub semnul unei prepoziții ambigue: post. Ne-am imaginat traseul istoric occidental suspendat între două regnuri, în post-comunism, în era post-industrială, în post-creștinism și tot așa. Nici una dintre profețiile globale nu s-a realizat. Democratizarea fostei lumi a treia a progresat, dar a cunoscut și reculuri dramatice. Primăvara arabă s-a prefăcut în dictaturi islamiste, regimuri militare sau războaie civile devastatoare. Pe de altă parte, nici nu s-a produs (slavă Domnului!) o ciocnire violentă, generalizată, între lumea occidentală și cea islamică, deși conflictele din Irak sau Afganistan puteau anunța ce-i mai rău: au rămas în coadă de pește.

S-a petrecut însă altceva. Occidentul însuși a devenit scena unui război cultural intern. Dreapta conservatoare și stînga progresistă s-au înstrăinat reciproc, dizolvînd stabilitatea centrului. S-au produs evadări dogmatice în revoluția mentalităților („corectitudinea politică“) sau, dimpotrivă, în resurecția nativismelor: două platforme opuse pentru același populism fără opreliști. Pe care elitele liberale și presa mainstream l-au „condamnat“, fără să-l poată opri la urne. Radicalismul naționalist și cel globalist au schimbat, prin vectori politici de tot mai mare vizibilitate, echilibrul postbelic bazat pe moderație, realism și umanism creștin-democrat. Proasta gestiune politico-diplomatică a zonelor de contact (începînd cu Orientul Mijlociu) a dus, alt­fel spus, la explozia substratului nihilist pe care s-a construit modernitatea occidentală. O vastă dereglare în psihologia colectivă a spațiului politic euro-american a dus la slăbirea Uniunii Europene (atît prin Brexit și ce-o mai urma, cît și prin diminuarea solidarității statelor fondatoare față de noii membri din Estul postcomunist). Dar și la revoluția conservatoare trumpistă, pe care republicanii americani o vor afirma cu putere în următorii ani. Nu asistăm doar la o revenire a realismului, a protecționismului, ci și la explicita punere în discuție a ordinii liberale, cu tot cu angelismul discriminării pozitive a minorităților și establishment-ul ei corupt. Pentru moment, NATO și UE rămîn pilonii coeziunii euro-atlantice. Ambele organizații trăiesc prin interdependență geopolitică: dacă una se desface, nu are cum să supraviețuiască nici cealaltă. Sînt structuri siameze, practic inseparabile ca dinamică și scop.

Un observator neutru rămîne uluit: Occidentului i s-a urît cu binele! Nu e atacat direct de către competitorii săi globali, deține încă toate avantajele politico-militare, tehnologice și culturale de partea sa, dar preferă să se autosaboteze prin deschiderea unui front ideatic exploziv, trezindu-și demonii adormiți, cărora le deschide noi și noi culoare de acțiune. E o criză de identitate metafizică, un colaps narativ de proporții epice. Lipsa narațiunii exemplare, după două secole de anihilare a referențialului creștin, a devenit sursa unui vid axiologic fără precedent. Căci despre asta e vorba, la urma urmelor: nu mai există „cauze“ bune, nici Bine distinct, nici ideal împărtășit, pentru care omul obișnuit ar fi gata, la limită, să se sacrifice. Plutim în ceața hedonistă a relativismului moral, a ipocriziei strict retorice, a supralicitărilor artificiale, a virtualității spirituale și a consumului inerțial. Calea salutară spre simplitate e barată de complexități pe care nu le mai putem negocia etic și gestiona la nivel social. Sîntem oricînd suficient de inteligenți pentru a diagnostica maladiile civilizației noastre, dar nu și suficient de curajoși pentru a le trata.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.