Nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 294 din 2 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Editura pariziană ALLIA publică mini-cărţi bizare: curiozităţi literare, bijuterii, texte uitate sau (re)descoperite. Printre ele, apăru în 2009 un Elogiu al Nimicului, dedicat Nimănui şi publicat de un Anonim. L-am citit cu delectare, ca şi cum aş fi savurat un vin vechi. Şi n-am regretat. Textul i se datorează unui anume Louis Coquelet, născut la Péronne (în 1676) şi mort la Paris, în 1754, după ce s-a făcut cunoscut prin broşurile sale fanteziste, apărute între 1727 şi 1737: Almanahul Doamnelor, Măgarul, Elogiul picăturii, Elogiul a ceva dedicat Cuiva, Critica şarlataniei, Elogiul femeii rele. În urma acestor mondene decantări, extenuat de atîtea frivolităţi salonarde, autorul a rămas pesemne admiratorul Nimicului, pe care s-a hotărît să-l preamărească printr-o delicioasă fandare encomiastică. Deşi a cunoscut mai multe ediţii, cărţulia, voit şi incitant anonimă, era pînă nu demult de negăsit, mai ales că ultima sa ediţie datează din 1861... Anonimul (adineaori dezvăluit) se dedă unui ludic exerciţiu umanist, într-o augustă tradiţie asumată din capul locului: "Homer, întîiul poet grec, a scris un poem despre războiul şoarecilor cu broaştele, iar Virgiliu, prinţ al poeţilor latini, a comis un altul despre o musculiţă. Ovidiu a făcut elogiul puricelui, Lucian pe cel al muştei, Melanchton, Agrippa şi mulţi alţii, pe acela al măgarului. Isocrate a făcut elogiul lui Busirix, celebrul tiran; Cardan de Nero, Platon şi Carneades, pe cel al nedreptăţii. Etienne Guazzy a lăudat viaţa de parazit, Erasmus, nebunia, Johannes Fabricius, vagabondajul, Ulrich din Hutten, febra, Ieronimus Fracastor, iarna, Etienne Dolet, bătrîneţea, Douza, umbra, iar eu, Domnilor, mă pregătesc să vă prezint, astăzi, elogiul Nimicului". După cum se vede, ordinea antecedentelor nu e cronologică, pentru că exemplele pleacă dinspre derizoriul fabulistic, urcă spre culmile nebuniei politice " injustiţie, tiranie etc. " şi sfîrşesc, metaforic, în iarna senectuţii mizerabile, din a cărei umbră nu mai rămîne... nimic. Tentaţie moralizatoare? Nu doar, sau nu în primul rînd. Ornat cu destule alte virtuţi, textul nostru e mai cu seamă o probă a gramaticii ca limită existenţială. O lecţie despre ambiguitatea limbajului. O forţare a elocinţei, pînă la punctul în care normele retoricii alunecă în golul din spatele semnelor. Mai ales cînd expunerea de motive primeşte irizări teologale: "Dacă vă uitaţi mai întîi la vechimea Nimicului, ce fiinţă, cu excepţia Fiinţei Supreme, e mai bătrînă decît Nimicul? Putem merge mai departe, fără teamă de necuviinţă, spunînd că Nimicul e la fel de străvechi precum însăşi Fiinţa Supremă: la urma urmei, ce exista înainte ca Îngerii şi Lumea să fi fost creaţi? Nimic. Ce fiinţează din veşnicie împreună cu Dumnezeu? Nimic. Totul a început din Nimic, şi Nimic n-a avut vreun început. Dacă socotim excelenţa Nimicului, o găsim admirabilă; asemenea Divinităţii, Nimic nu se poate defini prin sine însuşi. Ce este Nimicul? Nimic. La fel ca ea, Nimicul este imens, incomensurabil, şi se întinde dincolo de orice lucru. Nu l-am putea spori sau diminua. Adăugaţi Nimic, Nimicului, veţi avea tot Nimic. Scădeţi Nimic din Nimic şi obţineţi Nimic". Discursul curge aşa pe pagini întregi: din nimic provin şi la nimic vor ajunge nu doar plăcerile, experienţele sau iubirile omeneşti, ci şi puternicii zilei, munţii sau chiar sufletul, această "glorioasă părticică de dumnezeire"... Anonimul, un părinte iluminist al nihilismului modern? Nu, pentru că dumnealui confundă, voit sau neştiutor, creaţia ex nihilo şi "nimicirea" imparabilă a celor create... Se face că ignoră diferenţa dintre ceva şi neant, opoziţia, tensiunea, dialectica dintre fiinţă şi nefiinţă. E ca o pictură flamandă de "vanitate", expusă în grota lui Platon... Ca joc intelectual, regal erudit şi desfăşurare lexicală spumoasă, micul tratat despre Nimic încîntă, edifică, suscită reflecţia şi amuzamentul. Ca teză de filozofie, pariul său pare totuşi pierdut, fără ca asta sa-i scadă originalitatea şi dreptul graţios de a fi supravieţuit.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.