Mozaicuri

Publicat în Dilema Veche nr. 269 din 9 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nihilistă, raţionalistă sau dedicată absurdului, filozofia "modernă" se reazemă pe soclul melancolic al fragmentului. Pascal, Kierkegaard, Nietzsche, Cioran, Camus, Alain (şi mulţi alţii) au fost adversari conştienţi ai voinţei hegeliene de a topi lumea în scheme pretins exhaustive. Toţi simţeau că fragmentul rămîne cel mai avansat instrument al cunoaşterii. Aveau dreptate. Banchetul platonic e frugal. Poemele mitice şi tratatele mistice sau alchimice din afara Occidentului n-au fost niciodată dogmatice. Evangheliile s-au difuzat parţial, într-un cadru de ghirlande apocrife. Ideile Antichităţii au supravieţuit antologic. Suetoniu, Diogene Laertios şi patriarhul Fotie sînt, într-un fel, mistagogii cărţilor scăpate de flăcări. Există şi celălalt mal. Între Aristotel şi Diderot, trecînd prin scolastica medievală, mulţi au cedat ispitei totalizante şi mai apoi totalitare. Dar ce s-a ales de marile Sisteme? Întrebaţi-i pe micii hegelieni, în frunte cu Marx. În secolul XXI, reticenţa noastră faţă de Sistem mi se pare justificată, prudentă, plină de bun simţ. Nu doar pentru că Sistemul naşte violenţă distrugătoare, ci şi pentru că direcţia istoriei desfide literalmente cadrul nostru intelectual. Ca simbol romantic, templul ruinat obsedează civilizaţiile, întrucît fiecare generaţie a făcut, undeva, experienţa decadenţei. Victoria din Samotrake şi-a pierdut capul... Domus Aurea a devenit mormînt, gheenă şi carieră de marmură... Relicva e viitorul oricărei creaţii. Ea ne predă lecţia limitei şi practica umilităţii. Prefer linia întreruptă a gîndirii pulsatile, aforismul, eseul, ba chiar şi eşecul, întrucît el omagiază cel mai subtil spiritul artistocratic. Fragmentul degajă o vibrantă putere de evocare globală, în vreme ce ansamblurile "obiective" degradează imaginaţia şi strivesc imaginarul, ca unic refugiu al libertăţii. Dintre toate valorile constitutive, ţin cel mai mult la libertatea de a călători pe drumuri spirituale fără miză prestabilită. Mă bucură reprezentările perfectibile, tatonările misterului, concluziile suspendate. Fragmentul asumă o asemenea funcţie, aglutinînd în operă pateticul aport al hazardului. Oricare dintre artefactele noastre (materiale sau mentale) se desăvîrşeşte printr-un concurs de împrejurări arheologice: sensul creaţiei se concentrează, pur şi simplu, în soarta fizică a suportului său de transmitere. La urma urmelor, lucrarea omenească se consumă deplin doar sub zodia precară a posibilităţii. Nu există elan cognitiv fără darul lacunei şi orice metaforă ţine locul, umple un gol, maschează breşa unei angoase. Putem spune, aşadar, că modernitatea îşi anticipează neîncetat originea. Pentru prima dată, ea contopeşte finalitatea şi finalizarea. Propune depăşirea cronologiei, exaltînd suprapunerea genezei şi a sfîrşitului. Dacă definim creştinismul ca pe o religie a ieşirii din religie, modernitatea fragmentului nu este neapărat biblică. Ea denotă în schimb o certă gravitaţie cristocentrică. Iisus Christos se opune Doctorilor (care proclamă adevărul exclusiv) şi Fariseilor (care predică deplinătatea formală a ritului). Asemenea cuvîntului, flancat de vidul celor neexprimate, Mîntuitorul apare şi dispare, comunică în scurte parabole, citează sau prevesteşte, descriind, cu propriul trup, figura deopotrivă majoră şi firavă a Crucii. Textele neo-testamentare primesc adesea încheieri artificiale, obţinute ulterior. Ele încep brusc şi nu se sfîrşesc de la sine, ci prin lecturile succesive unde-şi află, de fapt, temeiul mereu deschis. De cîte ori evoc învăţătura islamică a Coranului "nefăcut de mînă", mă las copleşit de nedumerire. Îmi spun că Dumnezeu " Cel cu o sută de nume " nu ne poate trimite din cerul Său spiritual o revelaţie compactă, adică străină, prin chiar desăvîrşirea ei, de orice hermeneutică. Într-o logică similară, nu cred că altarul ideal trebuie să fie cubic, precum Kaaba. E mai multă apostazie potenţială în lenea de a primi totul de-a gata, decît în dialectica negativă a îndoielii.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.