Mistică și profetism

Publicat în Dilema Veche nr. 805 din 25-31 iulie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Cu Experiența mistică la Abraham Abulafia (cuvînt înainte de Shlomo Pines, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, lector științific Madeea Axinciuc, Polirom, 2019), seria în limba română a cărților profesorului Moshe Idel, autoritate mondială a studiilor privitoare la gîndirea iudaică în general și în mod special la Cabală, se îmbogățește cu o monografie fundamentală. Cercetările sale au avut ca punct de pornire, prin teza de doctorat (1976), tocmai gîndirea lui Abraham Abulafia, mistic din secolul al XIII-lea, autor al unei opere luxuriante, dar mai presus de toate un personaj original. Născut la Zaragoza, călător în „țara lui Israel“, dar și în Grecia și, mai ales, în Italia, unde, în urma unei viziuni, încearcă să se întîlnească cu papa pentru a-și prezenta identitatea mesianică, Abulafia ajunge să fie persecutat atît de membrii comunității sale, cît și de creștinii care nu-i puteau admite revelațiile. În pofida eșecului de a se vedea cu papa Nicolae al III-lea și, mai cu seamă, a împotrivirii vehemente pe care R. Shlomo ben Abraham ibn Adret (cca. 1235 – cca. 1310) a propagat-o în mediile evreiești, originalitatea intelectuală și temperamentală a lui Abulafia și-a găsit adepți, convinși că prin tehnicile practicate și predate de maestrul lor se poate atinge extazul, adică starea de profeție (nevu’ah).

Contribuția de prim ordin a lui Moshe Idel nu se aplică doar unui autor, fie el și genial, ci trasează pornind de la opera acestuia liniile majore ale unui alt tip de Cabală decît cea „teosofico-teurgică“, în care locul central îl ocupa structura divină (´Ein Sof, infinitul, și revelarea sa în cele zece sefirot), precum și actele capabile să o influențeze. Dimpotrivă, Cabala abulafiană este interesată de „tehnicile extazului“, de obținerea unirii mistice cu Intelectul divin prin „recitarea Numelor Divine“ și un complex de practici precum „respirația, cîntatul, mișcări ale capului, care nu au de-a face cu poruncile tradiționale din iudaism“ (p. 22). Reiese în mod limpede din analiza lui Moshe Idel că Abulafia, puternic atașat de Călăuza rătăciților a lui Maimonide, pe care o interpreta peste tot unde mergea, de la Capua la Castilia, de la Teba și Patros la cetățile Siciliei, nu propunea o exegeză alternativă, ci o „adaptare a tradițiilor mistice evreiești, pe care le-a învățat din lumea așkenază franco-germană, la nevoile spirituale ale evreilor educați în cadrul școlilor filosofice din Spania și Italia, care gîndeau în primul rînd în concepte maimonidiene“ (p. 27).

Cartea pune în lumină, în urma unui exercițiu comparatist de anvergură, dimensiunea istorico-religioasă a Cabalei extatice prin trimiteri la tehnica isihastă, la yoga și la sufism, și, pe de altă parte, imaginarul erotic al discursului mistic („moartea prin sărut“ în timpul recitării Numelui divin, unirea sufletului cu Intelectul activ „asemănătoare unirii bărbatului cu femeia“, „fecundarea sufletului de cunoaștere“, nașterea intelectului în sufletul extatic etc.). Abulafia este original în toate aceste registre, iar moștenirea sa spirituală avea să fie receptată în arii religioase extra-iudaice. Se știe, din cercetările lui Gershom Sholem și Chayyim Wirszubski, că Johannes Reuchlin vedea în Abulafia, tradus în latină și italiană, un maestru al Cabalei creștine și evreiești. Iar alegorismul mistic aplicat Cîntării cîntărilor nu putea decît să favorizeze această recunoaștere în mediile de factură creștină.

Cine a auzit de Cabală, sefirot sau Abulafia din proza lui Umberto Eco sau Richard Zimler are, grație cărții pasionante a profesorului Idel, prilejul de a citi în limba română texte uluitoare, descifrate cu migală în manuscrise și analizate pe baza unei cercetări de decenii, care nu se oprește aici. Prefața la această ediție amintește dezvoltările ulterioare publicării primei versiuni în 1988, unele prezentate și într-un studiu publicat la București, în Archaeus (XIII/2009), altele atingînd zone interdisciplinare de mare rezonanță (Kabbalah: A Neurocognitive Approach to Mystical Experiences, 2015), și anunță proxima apariție a unui volum, Secrets and Doubts. Abraham Abulafia’s Esotericism (De Gruyter), care va rotunji, cu o deja faimoasă erudiție exhaustivă, acest parcurs exemplar.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.