Mingei

Publicat în Dilema Veche nr. 257 din 21 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Muzeul Branly de la Paris oferă cel mai febril spaţiu public de pe Rive Gauche: montează necontenit evenimente şi captează o audienţă tot mai fidelă, pe care o iniţiază în culturile tradiţionale din întreaga lume. Nimic dogmatic în viziunea direcţiei, capabilă să ocolească la fel de abil marotele corectitudinii politice şi mania autoculpabilizării Occidentului contemporan în numele "crimelor" comise de Occidentul "colonialist". Muzeul Branly reprezintă deopotrivă ambiţia de "ctitor" a fostului preşedinte Jacques Chirac (pasionat de culturile africane), şi principalul laborator al Şcolii antropologice franceze, care-şi dovedeşte aici fecunditatea intelectuală şi fantezia expozitivă. Nu am avut deocamdată vreme să aflu cum stau lucrurile, dar sper din toată inima că Muzeul Ţăranului Român, condus de dl Vintilă Mihăilescu, are în vedere un parteneriat cu pomenita instituţie franceză. Dialogul cu publicul, al echipei de la Muzeul Branly, mizează alternativ pe colecţiile permanente şi pe felurite expoziţii temporare. Cea mai recentă asemenea prezentare e dedicată "Spiritului Mingei în Japonia. De la artizanat la design". Mingei? Nume dinastic? Stil coregrafic? Specie dramatică? Secta religioasă? Nici una dintre acestea. Termenul, compus din min - de la minshu ("popor") şi gei - de la kogei ("artizanat"), a fost lansat de Soetsu Yanagi (un Dimitrie Gusti nipon, dacă pot spune astfel), prin anii ’30 ai secolului XX, cînd Japonia luneca sub atracţia maşinismului, riscînd să-şi piardă simultan identitatea şi conştiinţa a ceea ce pierde. Atent la fenomenul european specific mediilor Bauhaus, Soetsu Yanagi a plecat de la trista evidenţă că obiectele de uz curent, fabricate industrial, sînt elaborate din materiale mediocre şi au forme hidoase. Prin ele triumfă doar seria, stridenţa pompoasă şi urîţenia decepţionantă a produsului "de unică folosinţă". În reacţie, Yanagi a pus conceptul Mingei la baza unei acţiuni sistematice de revival menit să salveze tiparele creaţiei populare autentice şi să incite perpetuarea tehnicilor "juste" în sînul noilor generaţii de artizani "anonimi". După el, obiectele Mingei reunesc două caracteristici majore: sînt utile şi obişnuite. Se cuvine totodată ca ele să fie "oneste", adică de bună calitate, spre a putea servi cît mai multă vreme propriei funcţionalităţi cotidiene. Artefactul Mingei "trebuie să fie modest, dar nu de bîlci, accesibil, dar nu fragil". El evită "necinstea, perversitatea şi luxul", privilegiind în schimb "tot ce este natural, sincer, sigur şi simplu". Pentru ca japonezul de rînd să redevină Zen, e nevoie să utilizeze zilnic obiecte frumoase, durabile şi ataşante: abia atunci reuşeşte sufletul său să genereze frumuseţe şi armonie. Mai-marii acestei lumi s-au concentrat dintotdeauna asupra artelor nobile (pictura, sculptura) - ocrotite la curţile regale şi accesibile doar celor educaţi. Cu toate astea, "mîntuirea" (adică realizarea unei Împărăţii a Frumuseţii) nu are cum să excludă masele. Dacă modernitatea a scindat pe nedrept simţul estetic şi viaţa cotidiană, spiritul Mingei îşi asumă tocmai vocaţia de a restabili relaţia lor cîndva esenţială. În concepţia lui Yanagi, renaşterea artizanatului popular nipon privilegiază familia, exaltă culoarea locală, stimulează lucrul manual şi recurge la materialele imediat disponibile. Este ceea ce s-a întîmplat atunci cînd spiritul Mingei a însufleţit elitele şi a inspirat designul postbelic, slujit de creatori cu anvergură internaţională, precum Junzo Sakakura, Sori Yanagi sau Isamu Noguchi. E de altfel ceea ce a început să se coaguleze şi la noi, pornind de la maniera în care Horia Bernea a conceput MŢR: nu ca pe un cavou etnologic, plin cu relicve folclorice precomuniste, ci mai curînd ca pe o matrice "pedagogică" în priză directă cu meşterii de astăzi şi cu publicul cultivat, iubitor al rafinamentului ţărănesc de odinioară.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.