Manifestul libertăţii şi religia fricii

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La sfîrşit de veac XIX, Regatul Unit îşi trăia din plin ambiţiile identitare, în stil de mare cuceritor. Unii insulari reglementau politic capriciile exploziei demografice şi dozau financiar aspiraţiile revoluţiei industriale; alţii descopereau - acasă - temperaturile înalte ale febrei sportive şi riscurile avîntului misionar, peste hotare. Lumea întreagă părea să trăiască vremuri mai făţişe. Eroarea nu era tratată eufemistic. Valorile civilizaţiei creştine erau articulate într-o limbă cu vocaţii hegemonice. Conduşi de regina Victoria, britanicii îşi încredinţau nu doar copiii, ci fiecare maternitate, spital, ospiciu, vapor, colegiu academic sau staţie de tren unui patron spiritual. Purtînd un nume de sfînt serbat în calendarul Bisericii, acest mijlocitor ceresc lua în ocrotire noile locuri publice, umanizînd astfel saltul tehnologic al societăţii în plin neprevăzut. Vibrînd sub pulsul celor mulţi chemaţi, riturile de trecere ale urbanităţii rămîneau în custodia celor puţini aleşi. Cei din urmă moşteniseră acest drept. Călătoria lor pămîntească se sfîrşise cu bine. Încununaţi divin, sfinţii îşi ofereau acum protectoratul. Acest adevăr a fost, timp de secole, piatră de temelie în edificiul complicat al pietăţii anglicane. Chiar fascinaţi de cele mai futuriste combinaţii artistice, inginerii Londrei victoriene n-ar fi îndrăznit să conteste o asemenea evidenţă. Sîntem undeva către 1870, într-un loc impozant, primitor şi foarte sigur. Clădită la doar cîţiva paşi de marea intersecţie feroviară King's Cross, gara St. Pancras era consacrată memoriei unui mucenic creştin. Un gest firesc, în linia unei tradiţii contestate totuşi pe continentul european: mai ales, peste mînecă. Era totuşi prea devreme pentru ca amnezia sau indiferenţa religioasă să fi putut face casă bună cu domeniile valorice ale coroanei britanice. Pentru cei mai sofisticaţi universitari, nominalismul nu era decît subiectul unei dezbateri fără miză. Logica intercesiunii rămînea incontestabilă într-o ţară care îşi slujea chemarea, unică, pe întreg mapamondul. Predicatorii tipăreau entuziast Biblii pentru colonii; teologii prosperau adăpîndu-se la proaspăt tradusele izvoare patristice; bisericile se zideau din abundenţă, lăsînd ziua de mîine să se îngrijească de-ale sale. Creştinii îl cinsteau pe martirul roman Pancratius, mereu în aceeaşi zi de primăvară: 12 mai. Mult mai tîrziu, acest frumos nume şi-a pierdut din popularitate. St. Pancras/ King's Cross a devenit o simplă etichetă gemelară în reţeaua de transporturi a Capitalei. Excesul de trafic economic şi succesul cultural al secularizării l-au condamnat pe St. Pancras - deşi fără asprime - la o estetică marginalitate. Pînă într-o zi de dată recentă: 9 iulie 2005. Atunci, carnagiul terorist de la St. Pancras/King's Cross al radicalilor islamici a proiectat Londra într-o stupoare mediatică şi-o mult mai durabilă dilemă existenţială. Două tipuri de morţi la două adîncimi - una în timp, alta în spaţiu - le-au fost subit aduse în faţă britanicilor treziţi la realitate. Două opţiuni finale - ambele omise din peisaj - au putut ilumina tabloul de comandă al unei minţi încă fascinate de înţelepciunea creştină. Litera care ucide a vorbit, fără să vrea, despre Duhul ocrotitor al sfîntului. Orfan crescut în Taormina Siciliei, Pangratie - ne spun unele sinaxare - murise de tînăr în persecuţiile lui Diocletian. Episcop în Magna Graecia, el a devenit ulterior faimos cu ajutorul Sf. Augustin de Canterbury ( † 605) care, odată ajuns în Anglia, a ridicat prima sa biserică în amintirea lui Pangratie. Deşi presărată cu anumite variabile necunoscute, povestea acestuia nu putea să nurezoneze cu istoriile personale ale primilor convertiţi britanici. Răpus pe pămîntul unei alte insule barbare, Pangratie întrupase calităţile arhetipale ale martirului creştin. Înfruntînd opacitatea triumfalistă a unei false pax romana, omul lui Dumnezeu nu se folosise decît, riscant şi profetic, de arta rostirii. "Fără violenţă" - va fi spus Pangratie, confruntat cu ameninţările letale ale călăilor imperiali. Răspunsul a venit îndată, scris în alfabetul morţii şi pecetluit cu sînge. Studiat teologic, martiriul lui Pangratie ne apare ca un manifest al libertăţii de expresie asumate de Cuvîntul întrupat, răstignit şi înviat. Filozofic vorbind, opera unui martir in persona Christi se recomandă ca o virtute a detaşării înseninate. Departe de-a fi un ecou al încrîncenării, martiriul rămîne, pînă la ultimul detaliu, un act de conştiinţă. El defineşte regula supremei abnegaţii creştine. Răsturnînd premisele nihilismului consumerist - mai vechi sau mai nou -, martiriul lui Pangratie ne face astăzi două obiecţii fundamentale. Mai întîi, filozoful liberal află că nu totul are un preţ, deschis infinitei negocieri; totodată, zelotul religios descoperă că adevărul nu se impune cu forţa. Dimpotrivă, el nu poate fi îmbrăţişat decît prin exemplul iubirii de străini. Martiriul lui Pangratie diferă în toate privinţele - ca motivaţie, formă şi conţinut - de moartea suicidară a fundamentaliştilor islamici care au orchestrat atacul asupra cetăţenilor londonezi. Cauza finală a terorismului jihadic este, se ştie, idealul politic al unui califat universal (umma) aşezat sub imperativul supunerii (islam) oarbe. Cauza eficientă este, cel puţin printre infideli, bomba cu exploziv. Necredincioşii nu vor înţelege măreţia acestui vis sultanic decît declanşînd, în subteranele psihismului uman, motorul pulverizant al fricii. Sloganul: sapere obedire! Marea contrafacere a acestui "martiraj" e demonstrată de contrastul între reveriile utopice ale idealului teocratic şi bricolajul crud al terorismului de masă. În bezna acestei ideologii a urii, suicidul capătă valenţe eroice prin asociere cu omuciderea. "Sacrificiul" înseamnă, înainte de orice, sacrificarea vieţii celuilalt. Aproapele - rămas uneori un simplu concetăţean - se cuvine eliminat atîta vreme cît el mai revendică, pentru sine şi familia sa, gajul neatîrnării. Exprimarea destinsă e privită ca un afront adus evidenţei. Spaţiul pentru dialog trebuie evacuat ca supremă futilitate. De ce? Întrucît extremiştii islamici îşi arogă o cunoaştere a absolutului fără intermediari. Pentru slujitorii crimei, competenţa religioasă de tip vizionar se aplică negreşit în toate celelalte domenii ale experienţei umane, începînd cu sfera politicii şi terminînd cu domeniul vestimentar. Mişcaţi de martiriul Sf. Pangratie şi oripilaţi de atacul terorist din subteranele Londrei, creştinii maturizaţi de experienţa istorică a modernităţii vor şti că sfera politicii nu poate fi reglementată propoziţional, univoc şi dogmatic, în termenii derivaţi ai teologiei. Adevărul revelat nu se traduce niciodată mecanic într-un limbaj chemat să acomodeze determinările particulare ale finitudinii umane. Crezul universal al Bisericii poate cere, în circumstanţe adverse, martiriul. Niciodată însă ideologia politică a unei elite sau majorităţi care a fost sedusă de retorica autovictimizării. Din martiriul lui Pangratie şi sminteala Crucii - despre care vorbeşte numele celebrei staţii de tren londoneze (St. Pancras/King's Cross) - putem deduce care este preţul ultim al libertăţii asumate. Pentru curajul de a-şi fi cerut dreptul la Cuvînt, în dimineaţa de 7 iulie 2005, Pangratie a fost ucis pentru a doua oară. Oare în zadar?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.