Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă

Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Comuna Cetăţeni este unul din acele locuri în care nimic nu te ajută să ghiceşti nici viitorul, nici trecutul. Cîteva palme negricioase, întinse vizitatorilor, îşi ţin ascunse originile şi destinele sub dîre de nămol uscat. Îndată ce bănuţii se rostogolesc peste ridurile ce traversează podul palmei pînă la încheietură, liniile îşi văd de drum. Urmele lor se unesc la poalele muntelui şi scot la iveală cărarea către Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă. Creştinii urcă tăcuţi, ducînd cu ei ulei şi pături pentru călugării din vîrf de munte, despre care ştiu că obţin cu greutate pînă şi apa. Fiecare dintre ei a auzit lucruri minunate despre acest loc, lucruri tainice, de neîmpărtăşit, şi asta îi păstrează tăcuţi, dar încrezători. Ora de suiş spre vîrf se prefigurează plină de reculegere, de linişte şi rememorare a istoriei locului. Nimic, la început, nu prevesteşte un drum al Crucii - cum i se spune -, istovitor, încărcat de încercări. Icoanele pictate la tot pasul, învăţăturile care le însoţesc, chiar şi reazemul care mărgineşte drumul par să fie ocrotitoare. Popasul le dă răgaz călătorilor să îşi împărtăşească din gîndurile adîncite. Legendele dau suflare locului care i-a adăpostit pe însuşi Zamolxe, pe domnitorii care se retrăgeau din calea vrăjmaşilor, pe Negru-Vodă şi soţia lui, Marghiţa, care şi-a scobit singură în stîncă un altar catolic, ca să se poată ruga în acelaşi loc cu soţul său. Altă legendă spune că, de fapt, doamna Clara, soţia voievodului Nicolae Alexandru Basarab, şi-a făcut înspre nord un altar catolic. Cert este că acum mănăstirea este singura care are două altare şi două hramuri: Adormirea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii. Cu toate astea, puţini ştiu să se oprească pe drumul dintre Cîmpulung şi Tîrgovişte pentru a privi măcar un moment către culmile muntelui. Grupul se dizolvă şi minţile se însingurează din nou. Par să lase în urmă, pe rînd, cugetările despre moarte, dar se simte că rămîn cu totul acolo şi chipurile lor arată că drumul nu li se mai pare atît de uşor ca la început, că în suflete îşi face loc îndoiala. La răstimpuri, privirile se mută în vale şi locurile par prăpăstioase, sălbatice, prea încăpătoare. Chiar capătul drumului este de acum mai mult decît locul în care aştepţi ca adierea vîntului să tălmăcească clintirea îngerească, iar armonia să fi fost cîştigată de-a pururi de sihaştrii care s-au canonit în peşteri. Cu fiecare pas se insinuează gîndul că acesta este unul din tărîmurile acelea în care diavolul vine personal ca să ispitească, căci mărturiile nu lipsesc: în munte au încăput de-a lungul secolelor şi bune, şi rele, sinucideri, miracole, morţi care lasă în urmă oseminte frumos mirositoare puse în scobituri de piatră în formă de sicriu şi nemişcate de mîna omului, un izvor miraculos care începe să curgă în fiecare an pe 16 aprilie din spatele Sfintei Mese şi se opreşte pe 15 august, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi straturile suprapuse de pictură din biserica rupestră care mărturisesc dreapta credinţă. Nici unul dintre vizitatori nu mai îndrăzneşte să se aşeze pe băncile de pe marginea cărării şi să sporovăiască despre istorioarele care le-au ajuns la urechi. Aerul tare, de munte, şi curăţirea la care caută să îi supună drumul Crucii le înteţesc respiraţia şi graba lor pare o încercare de a uita tot ce credeau înainte să ştie. La peste 800 de metri, după un drum mai potrivnic decît se putea bănui, bunăvoinţa şi simplitatea călugărilor reprezintă miracolul. Istorisirea lor densă se izbeşte de cugetele luate în stăpînire de gîndurile nedesăvîrşirii. Totuşi, tihna este recuperată cu fiecare vorbă, cu fiecare pas făcut pe urmele lui Negru-Vodă şi ale doamnei Marghiţa, sub ai căror paşi zice-se că stîncile se topeau atunci cînd se duceau să se roage. De pe stînca evlaviei s-a sinucis domniţa cînd, crezînd că soţul a căzut sub robia barbară, a fost cuprinsă de deznădejde. Întreaga natură s-a întristat de moartea ei şi muntele îi poartă încă însufleţirea, curăţită de rugăciunea sihaştrilor. Lîngă Peşterea Moşului, silueta dăltuită a Cavalerului Trac stă de veghe la capătul cimitirului în care se află cîteva cruci pe care nu stau scrise decît nume, fără să se precizeze momentul trecerii în veşnicie. Urcuşul greu şi întîlnirile pioase au obosit timpul. Inflaţia atemporalităţii şi strădania pelerinilor îi sustrag consideraţiilor istorice pentru a-i reda întregi şi desprinşi de ei înşişi lui Dumnezeu, deopotrivă trudit şi revelat. Coborîrea este pe măsura urcării. La poale, aceleaşi mînuţe murdare îşi etalează liniile vieţii, ale dragostei şi minţii. Sînt pline de sens şi de origini, de noroi. Primesc bănuţii care se rostogolesc şi liniile se continuă în alergare, intersectîndu-se şi jucîndu-se pînă ce se amestecă iar în drumul plin cu icoane, cu ascunzişuri şi luminişuri, şi moarte, şi însufleţire.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.