Machiavelism

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

E instructiv să treci printr-un filtru evanghelic textele autorilor „necreștini“, de la Seneca la Nietzsche sau Cioran. Nu atît pentru a-i încreștina forțat, ci pentru a măsura influența logosului creștin asupra autonomiei intelectuale manifestate împotriva sa. În cazul scrierilor filozofice precreștine, rețin teza Apologeților din primele veacuri: pentru ei, marii înțelepți păgîni erau precursori ai Întrupării Cuvîntului, dat fiind că mintea lor era luminată de o rațiune naturală, diseminată în orice act de cunoaștere. În cazul autorilor ostili Bisericii, mai ales după Renaștere, se poate spune că și ei rămîn în sfera Logosului, fie pentru că se limitează la contestarea autorității clericale, fie pentru că se leagă de tradiția evanghelică prin chiar dorința lor, fierbinte, de a o demonta critic. În creștinismul răsăritean, raportul dintre înțelepciunea revelată și cea profană a fost mai curînd complementar, pe temelia neoplatonică a teologiei Părinților Cappadocieni, din secolul IV. Poate că veacul acela a fost socotit „de aur“ tocmai pentru că a împăcat cele două mari tradiții într-o sinteză indiscernabilă.

Cum arată însă acest tip de întrebare dacă ne oprim la un scriitor politic apusean, de felul lui Niccolo Machiavelli, care scrie în plină Renaștere, reflectînd antropologia averroistă (și, iarăși, neoplatonică) a ethos-ului italian de la încetul anilor 1500? Aici, receptarea postumă a scrierii sale de căpătîi – numită inițial De principatibus, dar universal aclamată sub titlul Il Principe – sufocă judecata senină în norul unei notorietăți redundante. Opus-ul lui Machiavelli e un exemplu clasic de text mai mult citat decît citit. Machiavelismul, ca emblemă a lipsei de scrupule în viața politică, și-a eclipsat părintele, reducîndu-l la o etichetă. Și asta în pofida bogatelor exegeze pe care Principele le-a inspirat, atît în cultura peninsulară, cît și în restul lumii occidentale. Publicul educat, dar nespecialist, a reținut un singur lucru: că secretarul florentin închide Evul Mediu, axat pe o teologie politică providențialistă, și deschide Era Modernă, postulînd fatalitatea unei lumi în care dreptul divin și cel natural sînt deopotrivă surclasate de pragmatismul cinic al cuceririi puterii „cu orice mijloace“. Faimosul pasaj (din capitolul al XVIII-lea) despre omul politic agresiv ca leul și viclean ca vulpea, figură ambiguă, situată, asemenea centaurului Chiron, la intersecția dintre animalitate și umanitate, pare să justifice această reducție.

Machiavelli era contemporanul unei Papalități obsedate de expansiunea puterii sale seculare, manu militari, îi citea asiduu pe clasicii romani (Titus Livius, Cicero, Quintilian, Suetoniu) și fusese martorul luptelor dintre ducatele și republicile italiene, care căutau să scape de presiunea regilor Franței sau ai Aragonului, printr-un joc cinic de alianțe și de trădări oportuniste. Pe scurt, nu prea era „dus la biserică“. El era însă și un mare cititor al lui Dante și respira cumva în atmosfera încă prezentă a Evului Mediu tîrziu. Nouă este, dacă vreți, înlocuirea tandemului medieval natură/grație divină prin dialectica dintre soarta (mereu schimbătoare) și virtutea activă a omului prudent, abil, deci capabil să raționalizeze imprevizibilul. Machiavelli susține că „întîmplările lumii sînt cîrmuite de soartă și de Dumnezeu“; „cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, (…) soarta este stăpînă numai pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape“ (cap. XXV). Formal, această schemă iese din cadrul finalismului biblic. Istoria nu are un orizont eshatologic, fiind mai curînd o adunătură de fapte aleatorii, care ne pot distruge dacă nu ne folosim inteligent libertatea. Putem spune că prima „dezvrăjire a lumii“ post-medievale se consumă pe terenul politicii, definite ca luptă pentru avuție și glorie, în afara oricărui context soteriologic. După Machiavelli, omul european nu-și mai folosește libertatea pentru a confirma planul divin, ci pentru a se salva din fața dezastrelor. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?