Luciditate

Publicat în Dilema Veche nr. 191 din 8 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 27 iunie 2007, Régis Debray a ţinut, la Córdoba, o conferinţă cu titlul "Un mit contemporan: dialogul culturilor". Editura CNRS, de la Paris, a publicat intervenţia filozofului francez, eu am citit-o şi ţin să v-o prezint, din două motive. Primul e legat de admiraţia pe care mi-o suscită gînditorii "neconvenţionali", care vor să spargă "consensul" şi să evite "limba de lemn". Al doilea priveşte urgenţa de a denunţa "teologia civilă a dialogului" ca pe un "opium al elitelor" contemporane. Ideea lui Debray e că globalizarea încurajează universalismul tehnologic, apatrid, în vreme ce activează reflexele unei "balcanizări" etnico-identitare. Progresul tehnic se propagă fără frontiere, pentru că un laptop sau un 4x4 funcţionează identic, oriunde. Culturile, în schimb, purtătoare ale unei memorii arhaice, presupun diferenţa, fricţiunea, opoziţia faţă de alteritate. "Sistemele noastre tehnice acoperă un spaţiu din ce în ce mai vast, cu o durată de viaţă din ce în ce mai scurtă (...) şi se unifică mai uşor pieţele, decît calendarele, aparatele de aer condiţionat, decît manualele de istorie. Timpul e infinit mai greu de stăpînit decît spaţiul". Pe scurt, cultura nu se poate universaliza, aşa cum crede "Occidentul". Există 3000 de limbi vorbite în lumea noastră, dar numai trei tipuri de ecartament feroviar... Timpul tehnologic e, într-adevăr, liniar şi ascendent. Fiecare progres îşi destituie precedentele. La polul opus, timpul cultural - care include riturile, scripturile sacre şi mitologiile de grup - este un loc natural al diviziunii, piedică fatală în faţa confluenţei şi armoniei. Istoria spiritului uman nu e orientată proiectiv. Ea conservă, pentru a salva o anumită definiţie a realului, fără să unifice realitatea însăşi a "umanităţii". Elita mondializată a umaniştilor liberali, de factură apuseană, poate perora oricît pe tema drepturilor omului şi se poate autofelicita indefinit pentru presupusul marş triumfal al democraţiei, dar complezenţa ei de colocviu şic nu anulează factologia străzii arabe, fatalitatea exploziei demografice sau obişnuinţa milenară a Sudului global de a privi cultura ca... infrastructură. Ce mai rămîne, atunci, din substanţa dialogului intercultural? Totul, cu singura condiţie de a primi şi de a dărui, adică de a depăşi etnocentrismul occidental, în favoarea unei priviri din care condescendenţa pedagogică a dispărut. Fără să sacrifice neo-marxismelor deghizate, Régis Debray face legătura dintre accesul la resurse şi comportamentul colectiv. El ne aminteşte că, la 1900, eram 1,5 miliarde, nu 6, ca în prezent. Vede terorismul şi fundamentalismul ca pe un corolar al furnicarului ghetoizat din metropola globală în care trăim acum şi nu ca urmare a unei defazări economice. În definitiv, avioanele sinucigaşe de la 11 septembrie au decolat de la Boston... Nu culpa colonială alimentează jihad-ul, ci mai degrabă invers. Sociologia secolului XX s-a înşelat crezînd că urbanizarea, adică ruperea omenirii de pămînt şi de stelele agriculturii neolitice, va determina secularizarea generală a speciei. Numai în peninsula occidentală a continentului asiatic (pe care o numim, orgolios, Europa) s-a putut verifica relaţia dintre concentrarea forţei de muncă în sectorul terţiar şi declinul religiozităţii tradiţionale. În afara acestui microspaţiu - din care face parte şi Québec-ul - resurgenţa misticismului statalizat sau popular nu mai poate fi nici negată, în numele "progresului ineluctabil", nici neglijată, sub specia unei geopolitici onusiene. Printr-o atare grilă de lectură, autorul nostru se crede îndreptăţit să afirme că secolul XXI va aparţine minorităţilor insurgente, separatiste, belicoase. Adio blocuri militare şi sfere de influenţă compacte. Bun găsit atomizării sectare a unor identităţi ireconciliabile... În optica lui Régis Debray, vom putea schimba cursul acestei catastrofe anunţate doar dacă vom admite că "dialogul culturilor" nu pune pe masă ce avem în comun, ci mai ales ce ne desparte. E un alt fel de a spune că spiritul cruciadelor, scutit de cinismul bătăliei energetice, are în faţă un viitor neaşteptat.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic