Luciditate
La 27 iunie 2007, Régis Debray a ţinut, la Córdoba, o conferinţă cu titlul "Un mit contemporan: dialogul culturilor". Editura CNRS, de la Paris, a publicat intervenţia filozofului francez, eu am citit-o şi ţin să v-o prezint, din două motive. Primul e legat de admiraţia pe care mi-o suscită gînditorii "neconvenţionali", care vor să spargă "consensul" şi să evite "limba de lemn". Al doilea priveşte urgenţa de a denunţa "teologia civilă a dialogului" ca pe un "opium al elitelor" contemporane. Ideea lui Debray e că globalizarea încurajează universalismul tehnologic, apatrid, în vreme ce activează reflexele unei "balcanizări" etnico-identitare. Progresul tehnic se propagă fără frontiere, pentru că un laptop sau un 4x4 funcţionează identic, oriunde. Culturile, în schimb, purtătoare ale unei memorii arhaice, presupun diferenţa, fricţiunea, opoziţia faţă de alteritate. "Sistemele noastre tehnice acoperă un spaţiu din ce în ce mai vast, cu o durată de viaţă din ce în ce mai scurtă (...) şi se unifică mai uşor pieţele, decît calendarele, aparatele de aer condiţionat, decît manualele de istorie. Timpul e infinit mai greu de stăpînit decît spaţiul". Pe scurt, cultura nu se poate universaliza, aşa cum crede "Occidentul". Există 3000 de limbi vorbite în lumea noastră, dar numai trei tipuri de ecartament feroviar... Timpul tehnologic e, într-adevăr, liniar şi ascendent. Fiecare progres îşi destituie precedentele. La polul opus, timpul cultural - care include riturile, scripturile sacre şi mitologiile de grup - este un loc natural al diviziunii, piedică fatală în faţa confluenţei şi armoniei. Istoria spiritului uman nu e orientată proiectiv. Ea conservă, pentru a salva o anumită definiţie a realului, fără să unifice realitatea însăşi a "umanităţii". Elita mondializată a umaniştilor liberali, de factură apuseană, poate perora oricît pe tema drepturilor omului şi se poate autofelicita indefinit pentru presupusul marş triumfal al democraţiei, dar complezenţa ei de colocviu şic nu anulează factologia străzii arabe, fatalitatea exploziei demografice sau obişnuinţa milenară a Sudului global de a privi cultura ca... infrastructură. Ce mai rămîne, atunci, din substanţa dialogului intercultural? Totul, cu singura condiţie de a primi şi de a dărui, adică de a depăşi etnocentrismul occidental, în favoarea unei priviri din care condescendenţa pedagogică a dispărut. Fără să sacrifice neo-marxismelor deghizate, Régis Debray face legătura dintre accesul la resurse şi comportamentul colectiv. El ne aminteşte că, la 1900, eram 1,5 miliarde, nu 6, ca în prezent. Vede terorismul şi fundamentalismul ca pe un corolar al furnicarului ghetoizat din metropola globală în care trăim acum şi nu ca urmare a unei defazări economice. În definitiv, avioanele sinucigaşe de la 11 septembrie au decolat de la Boston... Nu culpa colonială alimentează jihad-ul, ci mai degrabă invers. Sociologia secolului XX s-a înşelat crezînd că urbanizarea, adică ruperea omenirii de pămînt şi de stelele agriculturii neolitice, va determina secularizarea generală a speciei. Numai în peninsula occidentală a continentului asiatic (pe care o numim, orgolios, Europa) s-a putut verifica relaţia dintre concentrarea forţei de muncă în sectorul terţiar şi declinul religiozităţii tradiţionale. În afara acestui microspaţiu - din care face parte şi Québec-ul - resurgenţa misticismului statalizat sau popular nu mai poate fi nici negată, în numele "progresului ineluctabil", nici neglijată, sub specia unei geopolitici onusiene. Printr-o atare grilă de lectură, autorul nostru se crede îndreptăţit să afirme că secolul XXI va aparţine minorităţilor insurgente, separatiste, belicoase. Adio blocuri militare şi sfere de influenţă compacte. Bun găsit atomizării sectare a unor identităţi ireconciliabile... În optica lui Régis Debray, vom putea schimba cursul acestei catastrofe anunţate doar dacă vom admite că "dialogul culturilor" nu pune pe masă ce avem în comun, ci mai ales ce ne desparte. E un alt fel de a spune că spiritul cruciadelor, scutit de cinismul bătăliei energetice, are în faţă un viitor neaşteptat.
