Leviathan

Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Şarpele de Mare este o bestie tenace, de vreme ce bîntuie, milenar, imaginarul colectiv. Precizez pe dată că nu orice element imaginar e de domeniul fantasticului şi omagiez memoria sutelor de marinari & criptozoologi care şi-au dedicat capacitatea persuasivă pentru a convinge succesive generaţii de sceptici că Animalul există. Cu sau fără mărturiile lor, Leviathanul rămîne un bun exemplu de închipuire plauzibilă, în biografia căruia se combină nepieritoarea funcţie simbolică şi o lungă serie de supoziţii ştiinţifice, menite să-i fixeze diferenţa specifică. Frecvenţa cu care feluriţii farsori, mincinoşi, halucinaţi sau doar ziarişti şmecheri au intervenit în cronica atestărilor leviathanice este, din fericire, tocmai mirodenia care face întreaga lor istorie încă mai savuroasă. Orişicum, descrierile presupuşilor martori oculari au puncte comune greu de explicat în afara adevărului însuşi. Iar bursa umorilor epocale a echilibrat, pe ansamblu, tensiunea dintre susţinătorii şi detractorii acestei arătări intermitente, care se încăpăţînează să trăiască. Leviathan (cu toate poreclele sale, de la Caddy pînă la Nessie) face obiectul unei sinteze scrise, pe tonul unui reportaj alert, de către francezul Richard D. Nolane, a cărui carte - Monştri din lacuri şi oceane - a fost editată acum doi ani (la Humanitas), în traducerea Marianei Neţ. Sincer să fiu, am cumpărat-o pentru copii, însă m-am trezit citind-o fără întrerupere, ca şi cum cuprinsul ei (decupaje, documente, date pozitive şi mult umor) mi-ar fi redat ingeniozitatea unui teen-ager pornit spre cunoaşterea Naturii... În fond, Şarpele de Mare nu ne sperie fundamental nu atît pentru că, din fotoliu, îi putem oricînd nega realitatea, cît pentru că Leviathanul biblic (din care decurg toate versiunile ulterioare) operează ca un apologet al divinităţii. El e încarnarea unei doxologii teratologice: balaur ce se închină Domnului, Şarpele acesta abisal e făcut numai pentru a celebra, prin zbaterea sa terifiantă, măreţia supraumană a Creaţiei. Bănuit de origini preistorice, el e mai mult decît o bizarerie potenţial agresivă, care - ieşită din scara normalităţii şi din limitele raţiunii - poate strivi o corabie ca pe o cutie de chibrituri. Nu seamănă, de pildă, cu Moby Dick, dalbul adversar al căpitanului Ahab... Asemenea Şarpelui de Aramă, pe care Moise e pus să-l ridice pe crucea în T din inima deşertului, Şarpele de Mare încapsulează ambiguitatea dintre jertfă şi redempţiune. El "moare" uşor - lovit de carena vasului sau doar de uitarea celor necredincioşi - dar "învie" ciclic, lăsîndu-se întrezărit, precum paradisul. În colcăiala gnosticismului elenistic, ofiţii se prosternau dinaintea Şarpelui rotitor, acceptîndu-l nu doar ca mesager celest, ci, de-a dreptul, ca respectabilă emblemă a dumnezeirii! Nu vom uita, fireşte (dacă tot vorbim despre Rai), faptul că diavolul adamic, Marele Ispititor, a luat şi el forma şarpelui. Numai că acela era şarpele tîrîtor, lighioana de uscat, fără comună măsură cu Şarpele de Mare, cel mărit de frică şi cutremur, aidoma înţelepciunii căutătoare de Dumnezeu. Rudă a caşalotului în vintrele căruia s-a "luminat" Iona, Leviathan nu poate fi găsit pentru că el sau, mai exact, supunerea lui prin absenţă ne oferă garanţia ordinii cosmice. Îl ştim acolo, inuman, dar îl şi vrem acolo, în adîncimea insondabilă a straturilor pe care nu le înţelegem, deşi am putea, deşi ar merita. Pleziozaur fosil, rechin-balenă, cetaceu gigantic ori cefalopod colosal, prea puţin importă. S-au studiat cadavre eşuate care, ca toate vietăţile marine ajunse la ţărm, se veştejesc şi se contractă pînă la irecognoscibil. S-au făcut desene stîngace, fotografii neclare, s-au prestat jurăminte în tribunale special constituite... Ceva-ceva o fi adevărat din masa ipotezelor după care continuăm să alergăm, cu amuzament intrigat. Însă ceea ce contează realmente e doar falsa noastră vînătoare de monştri, care ne întreţine temeritatea unui rest inocent.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.