La ce bun compararea religiilor?

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
La ce bun compararea religiilor? jpeg

„Cel pe care braţele înţelegerii noastre nu-l pot cuprinde…“ 

Acum cîtăva vreme, Editura Humanitas a publicat volumul lui Rudolf Otto, Despre numinos (1923), după ce publicase celebra lucrare a aceluiaşi gînditor, Sacrul (1917). Teolog luteran, filozof şi fenomenolog al religiilor, Rudolf Otto (1869-1937) practică un tip de studiu comparat al credinţelor şi culturilor spirituale care a avut importanţi adepţi de-a lungul secolului XX: de la Heinrich Zimmer, Mircea Eliade şi întreg grupul Eranos la Louis Massignon, Henry Corbin cu a sa „Université Saint-Jean de Jérusalem“, definită ca „centru internaţional de cercetare spirituală comparată“, la René Guénon, Titus Burckhardt, Ananda K. Coomaraswamy…

E vorba despre o „atitudine“ de studiu care, conturînd o anumită temă spirituală, îi urmăreşte prezenţa, manifestările, trăirea, sensurile în diferite tradiţii al lumii. E vorba totodată despre o cercetare participativă la materia, mai bine zis la spiritul materialului de care se ocupă. Nu numai fiindcă gînditorii menţionaţi creditează valoarea propriu-zis religioasă a acelui material, încărcătura lui de experienţă a transcendentului. Ci şi fiindcă întreprind o reflecţie personală, totodată savantă şi îndrăzneaţă, împreună cu datele tradiţiilor studiate. Unii dintre autorii amintiţi au pătruns masiv în conştiinţa publicului cultivat, au influenţat concepţia pe care o avem depre diversitatea religioasă a lumii. Ce fel de situare faţă de această diversitate se desprinde din studiile lor? Induc ele ideea unei uniformităţi a religiilor (toate spun/oferă cam acelaşi lucru, indiferent de culturile şi spaţiile unde au prins chip, indiferent de tonul divin care le-a instaurat)? Sugerează ele aşadar ideea unui concordism comod, care i-ar putea împinge oamenii de sensibilitate religioasă la sincretisme sau la alegerea după plac a unei religii? Nu prea. Fiind cercetare exigent savantă, studiile în cauză sînt atente la specificul, la unicitatea fiecărei religii ori culturi spirituale. Dar cercetarea e stîrnită, interesată, amplificată de consonanţele între religii, de notele lor armonice.

Dacă e aşa, ce gen de beneficiu pot oferi ele mentalităţii largi, publicului cultivat? Un beneficiu cultural, de vreme ce ne familiarizează cu teme care aparţin unor spaţii religioase exotice, dar şi propriilor noastre tradiţii spirituale (ele însele devenite „exotice“ pentru o bună parte a publicului autohton)? Un beneficiu de universalitate, de vreme ce aduc dovada unei orientări general omeneşti, de vreme ce indică felul cum Universalul viu s-a adresat diferitelor comunităţi umane? Sau chiar un beneficiu pentru cunoaşterea/trăirea tradiţiei noastre? Poate fi ocolul prin spaţii religioase străine profitabil pentru înţelegerea vie a credinţei proprii? Pînă la urmă, la ce bun compararea religiilor?

Demersul lui Rudolf Otto sugerează o cale de răspuns. Despre numinos strînge reflecţii, ilustrări şi note dezvoltate privind tematica din Sacrul. E un fel de apendice care a luat amploarea unui nou volum. Titlul şi introducerea precizează obiectul cercetării care e, de altfel, comun mai tuturor studiilor despre care vorbeam la început: anume, ele se ocupă de experienţa spirituală, fie ea contemplativă, profetică sau mistică, de contactul cu misterul divin şi de receptarea/elaborarea acestui act în conştiinţa credinciosului. Iată evenimentul de vîrf, din care derivă teologia, practica şi cultura proprii unei religii, din care derivă, de asemenea, vitalitatea ei.

Rudolf Otto începe prin cercetarea unui text al lui Ioan Chrysostomul (Gură de Aur): Despre de-necuprinsul (incomprehensibilitatea) lui Dumnezeu. Într-un expresiv crescendo, Otto analizează termenii şi temele prin care acest Părinte al Bisericii indică densitatea misterului divin şi percepţia sa de către credincios. Alteritate nu numai de nescrutat, ci şi străină naturii umane, „înspăimîntător“ de diferită, pe care „braţele înţelegerii noastre“ nu numai că nu o pot cuprinde, ci de care nici măcar nu se pot apropia, ea este totodată alteritate captivantă. Antinomiile apofatice se acumulează pentru a încerca să-i sugereze infinita distanţă atrăgătoare. În termenii binecunoscuţi, ea e mysterium tremendum et fascinans.

Cercetătorul începe aşadar cu un text aparţinînd tradiţiei creştine în plinul ei, din perioada marii patristici (secolul IV). Analizînd experienţa aceluiaşi mister, articolele următoare fac apel, alături de date creştine, la pasaje din Upanişade, la arhitectura sacră a islamului ori la demersuri ale budismului zen. A le convoca înăuntrul aceleiaşi reflecţii e, pentru autor, firesc, fast, îmbogăţitor; ajută la discernerea expresivă a sensurilor, la creşterea vibraţiei lor. Într-o astfel de întîlnire, sensurile îşi limpezesc şi îşi fortifică adîncimea, îşi exală universalitatea. Tot aşa procedează adesea părintele André Scrima sau Andrei Pleşu în tratarea unei teme spirituale.

Mai mult, Rudolf Otto are un capitol unde, pe baza acestor analize, schiţează o dispoziţie a slujbei luterane astfel încît ea să capete ritmul întîlnirii cu misterul divin: să semnifice apropierea credinciosului de infinita Lui tăcere şi izbucnirea laudelor Lui.

Rudolf Otto procedează aşadar printr-o mişcare de studiu în doi timpi: unul radiant, celălalt centripet. Avînd drept centru propria tradiţie – cea creştină –, porneşte, împreună cu una din temele ei de vîrf, în geografia spirituală a lumii, din care propune analogii, corespondenţe, variaţii expresive pentru tema respectivă. Din punctul lui de vedere, faza radiantă e o pregătire pentru faza centripetă. Cu încărcătura analogiilor şi a întîlnirilor, cu ochiul împrospătat de „străinătate“, revine acasă, punînd asupra datului propriu o privire mai ageră, mai aptă să sesizeze belşugul lui specific de sens. Asta nu înseamnă „deviere sincretistă“ de la calea creştină, înseamnă a parcurge propriul drum cu o fidelitate atentă la universalul Celui care instituie religiile.

O religie, o tradiţie, o credinţă e, în ea însăşi, cale deplină, îi deschide călătorului orizontul Alterităţii teribile şi captivante, îl conduce într-acolo. Însă, spunea undeva un alt cercetător, Ananda K. Coomaraswamy, „nici un drum nu e aşa de simplu încît să nu poată fi luminat ici şi colo de alte lumini decît cea a lămpii pelerinului, de vreme ce lumina fiecărei lămpi este doar refracţia Luminii luminilor“.

Studiul tradiţiilor în corelaţie poate ascuţi înţelegerea, dacă nu ochiul spiritual faţă de densitatea de necuprins a Polului lor comun. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?