La ce bun compararea religiilor?

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
La ce bun compararea religiilor? jpeg

„Cel pe care braţele înţelegerii noastre nu-l pot cuprinde…“ 

Acum cîtăva vreme, Editura Humanitas a publicat volumul lui Rudolf Otto, Despre numinos (1923), după ce publicase celebra lucrare a aceluiaşi gînditor, Sacrul (1917). Teolog luteran, filozof şi fenomenolog al religiilor, Rudolf Otto (1869-1937) practică un tip de studiu comparat al credinţelor şi culturilor spirituale care a avut importanţi adepţi de-a lungul secolului XX: de la Heinrich Zimmer, Mircea Eliade şi întreg grupul Eranos la Louis Massignon, Henry Corbin cu a sa „Université Saint-Jean de Jérusalem“, definită ca „centru internaţional de cercetare spirituală comparată“, la René Guénon, Titus Burckhardt, Ananda K. Coomaraswamy…

E vorba despre o „atitudine“ de studiu care, conturînd o anumită temă spirituală, îi urmăreşte prezenţa, manifestările, trăirea, sensurile în diferite tradiţii al lumii. E vorba totodată despre o cercetare participativă la materia, mai bine zis la spiritul materialului de care se ocupă. Nu numai fiindcă gînditorii menţionaţi creditează valoarea propriu-zis religioasă a acelui material, încărcătura lui de experienţă a transcendentului. Ci şi fiindcă întreprind o reflecţie personală, totodată savantă şi îndrăzneaţă, împreună cu datele tradiţiilor studiate. Unii dintre autorii amintiţi au pătruns masiv în conştiinţa publicului cultivat, au influenţat concepţia pe care o avem depre diversitatea religioasă a lumii. Ce fel de situare faţă de această diversitate se desprinde din studiile lor? Induc ele ideea unei uniformităţi a religiilor (toate spun/oferă cam acelaşi lucru, indiferent de culturile şi spaţiile unde au prins chip, indiferent de tonul divin care le-a instaurat)? Sugerează ele aşadar ideea unui concordism comod, care i-ar putea împinge oamenii de sensibilitate religioasă la sincretisme sau la alegerea după plac a unei religii? Nu prea. Fiind cercetare exigent savantă, studiile în cauză sînt atente la specificul, la unicitatea fiecărei religii ori culturi spirituale. Dar cercetarea e stîrnită, interesată, amplificată de consonanţele între religii, de notele lor armonice.

Dacă e aşa, ce gen de beneficiu pot oferi ele mentalităţii largi, publicului cultivat? Un beneficiu cultural, de vreme ce ne familiarizează cu teme care aparţin unor spaţii religioase exotice, dar şi propriilor noastre tradiţii spirituale (ele însele devenite „exotice“ pentru o bună parte a publicului autohton)? Un beneficiu de universalitate, de vreme ce aduc dovada unei orientări general omeneşti, de vreme ce indică felul cum Universalul viu s-a adresat diferitelor comunităţi umane? Sau chiar un beneficiu pentru cunoaşterea/trăirea tradiţiei noastre? Poate fi ocolul prin spaţii religioase străine profitabil pentru înţelegerea vie a credinţei proprii? Pînă la urmă, la ce bun compararea religiilor?

Demersul lui Rudolf Otto sugerează o cale de răspuns. Despre numinos strînge reflecţii, ilustrări şi note dezvoltate privind tematica din Sacrul. E un fel de apendice care a luat amploarea unui nou volum. Titlul şi introducerea precizează obiectul cercetării care e, de altfel, comun mai tuturor studiilor despre care vorbeam la început: anume, ele se ocupă de experienţa spirituală, fie ea contemplativă, profetică sau mistică, de contactul cu misterul divin şi de receptarea/elaborarea acestui act în conştiinţa credinciosului. Iată evenimentul de vîrf, din care derivă teologia, practica şi cultura proprii unei religii, din care derivă, de asemenea, vitalitatea ei.

Rudolf Otto începe prin cercetarea unui text al lui Ioan Chrysostomul (Gură de Aur): Despre de-necuprinsul (incomprehensibilitatea) lui Dumnezeu. Într-un expresiv crescendo, Otto analizează termenii şi temele prin care acest Părinte al Bisericii indică densitatea misterului divin şi percepţia sa de către credincios. Alteritate nu numai de nescrutat, ci şi străină naturii umane, „înspăimîntător“ de diferită, pe care „braţele înţelegerii noastre“ nu numai că nu o pot cuprinde, ci de care nici măcar nu se pot apropia, ea este totodată alteritate captivantă. Antinomiile apofatice se acumulează pentru a încerca să-i sugereze infinita distanţă atrăgătoare. În termenii binecunoscuţi, ea e mysterium tremendum et fascinans.

Cercetătorul începe aşadar cu un text aparţinînd tradiţiei creştine în plinul ei, din perioada marii patristici (secolul IV). Analizînd experienţa aceluiaşi mister, articolele următoare fac apel, alături de date creştine, la pasaje din Upanişade, la arhitectura sacră a islamului ori la demersuri ale budismului zen. A le convoca înăuntrul aceleiaşi reflecţii e, pentru autor, firesc, fast, îmbogăţitor; ajută la discernerea expresivă a sensurilor, la creşterea vibraţiei lor. Într-o astfel de întîlnire, sensurile îşi limpezesc şi îşi fortifică adîncimea, îşi exală universalitatea. Tot aşa procedează adesea părintele André Scrima sau Andrei Pleşu în tratarea unei teme spirituale.

Mai mult, Rudolf Otto are un capitol unde, pe baza acestor analize, schiţează o dispoziţie a slujbei luterane astfel încît ea să capete ritmul întîlnirii cu misterul divin: să semnifice apropierea credinciosului de infinita Lui tăcere şi izbucnirea laudelor Lui.

Rudolf Otto procedează aşadar printr-o mişcare de studiu în doi timpi: unul radiant, celălalt centripet. Avînd drept centru propria tradiţie – cea creştină –, porneşte, împreună cu una din temele ei de vîrf, în geografia spirituală a lumii, din care propune analogii, corespondenţe, variaţii expresive pentru tema respectivă. Din punctul lui de vedere, faza radiantă e o pregătire pentru faza centripetă. Cu încărcătura analogiilor şi a întîlnirilor, cu ochiul împrospătat de „străinătate“, revine acasă, punînd asupra datului propriu o privire mai ageră, mai aptă să sesizeze belşugul lui specific de sens. Asta nu înseamnă „deviere sincretistă“ de la calea creştină, înseamnă a parcurge propriul drum cu o fidelitate atentă la universalul Celui care instituie religiile.

O religie, o tradiţie, o credinţă e, în ea însăşi, cale deplină, îi deschide călătorului orizontul Alterităţii teribile şi captivante, îl conduce într-acolo. Însă, spunea undeva un alt cercetător, Ananda K. Coomaraswamy, „nici un drum nu e aşa de simplu încît să nu poată fi luminat ici şi colo de alte lumini decît cea a lămpii pelerinului, de vreme ce lumina fiecărei lămpi este doar refracţia Luminii luminilor“.

Studiul tradiţiilor în corelaţie poate ascuţi înţelegerea, dacă nu ochiul spiritual faţă de densitatea de necuprins a Polului lor comun. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

ronaldo bucurie jpg
Contract faraonic pentru Cristiano Ronaldo. Va câștiga o sumă inimaginabilă la noua echipă
După despărțirea de Manchester United, atacanul portughez primește oferte explozive.
Mohammed bin Salman FOTO EPA-EFE
„Nașul, varianta saudită”. Culisele loviturii de stat prin care bin Salman și-a eliminat rivalul de la tronul Arabiei Saudite
Nu cu mult timp în urmă, fostul prinț moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Nayef, era pregătit să preia controlul țării, dar vărul său mai mic a conceput un plan tiranic prin care să îi ia locul. Așa a început ascensiunea violentă la putere a lui Mohammed bin Salman.
Catalin Scarlatescu Adrian Stroe Chefi la cutite Foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“: copiii lui Adrian Stroe l-au cucerit pe chef Scărlătescu. Concurentul îi crește singur
Semifinala show-lui culinar de la Antena 1 le-a adus o surpriză de proporții concurenților, care au fost vizitați de cei dragi în platoul de filmare.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.