Învierea şi viaţa

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Învierea şi viaţa jpeg

Sărbătoarea Paștilor îmi dă ocazia să revin la tematica creștinismului timpuriu, pe care am părăsit-o circumstanțial în ultimele articole. De aceea am s-o reiau frontal, cu întrebarea: Ce este creștinismul? Despre ce este vorba, de fapt? Istoricii religiilor, dar și mulți dintre scriitorii bisericești, de altfel, au încercat să descrie morfologic creștinismul, fie ca o continuare anunțată a iudaismului antic, tema Noului Israel, fie dimpotrivă, ca o derivă sau o schismă din iudaismul clasic. Ceea ce contează în această lectură este continuitatea culturală, transmisiunea textelor, pe scurt tradiția, contextul istoric. Creștinismul ar face parte din marea familie a civilizațiilor semite, din ramura iudaică. Evangheliile permit și o lectură istorică de tipul acesta, prin faptul că Matei și Luca prezintă o genealogie a lui Iisus din Nazaret, care-l introduce în descendența lui David – așa cum este apelat de diferiți interlocutori sau chiar aclamat de mulțimi –, dar îl și urcă pînă la Adam pe linia semitică ce trece prin Urul Chaldeii și Babilon, dincolo deci de iudaismul istoric. Cînd Iisus însă face El însuși afirmații care trimit în această direcție de interpretare, precum „nu am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc“ (Matei 5, 17) sau „nu sînt trimis decît către oile cele pierdute ale casei lui Israel“ (Matei 15, 24), pare mai degrabă o litotă, adică altceva urmărește să spună decît pare a afirma. Ucenicilor le atrage atenția asupra felului în care trebuie citită Legea și ascultați profeții, iar pe femeia cananeancă o pune la încercare pentru a scoate în evidență pentru Apostoli, adică pentru cei din casa lui Israel, ce înseamnă puterea credinței. În majoritatea dialogurilor cu conținut cultural-istoric, Iisus din Nazaret încearcă tocmai să se elibereze de rolul spre care este împins, atît de către farisei și cărturari, cît și de către ucenici, acela de eliberator terestru al casei lui Israel, de renovator al unei măreții istorice sau inspirator al unei utopii politice: regatul păcii și al dreptății. Nu numai că Iisus plătește impozitul către cuceritorii romani, dar îi tratează cu magnanimitate și considerație (vindecarea slugii sutașului), nu numai că refuză orice întreprindere în forță („Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?“, Luca 9, 54-55), ci și ironizează ideea de intrare triumfală călărind pe cel mai umil animal, mînzul asinei, spre Ierusalimul în care anunțase că va fi răstignit de către ai săi. Ce vrea, de fapt, Iisus din Nazaret de la contemporanii săi?

Este sau nu Iisus Mesia? Răs­punsul lui Iisus este con­di­țio­nat. Da, este, dar a fi Mesia nu este ceea ce-și închipuie fariseii și cărturarii că ar trebui să fie. Astfel, El începe practic prin a desființa lectura politică a mesianismului. Dar atunci ce vrea Iisus de la contemporanii săi? Mesajul este de căutat în cu totul altă direcție decît ceea ce s-ar numi întemeierea unei religii. De unde clasica interpretare a lui Ernest Renan, conform căruia creștinismul ar fi creația lui Paul din Tars. Și totuși?

Este posibilă o lectură literală a fragmentelor care par ermetice prin alegorism, a îndemnurilor care par de neurmat prin caracterul lor contrainstinctiv – preluate de creștinism ca un ideal pios, dar nerealizabil – și a minunilor care anulează legile naturii?

Întrebarea apare chiar în Evanghelii, în dialogul lui Iisus cu surorile lui Lazăr. Cînd Marta acceptă ideea învierii ca un cadru mitologic general, în care învierea nu privește chiar viața aceasta, ea se înscrie într-o perspectivă religioasă propriu-zisă. Universul spiritual acompaniază, dar de la distanță, universul social și îi reglează funcționarea. Iisus contrazice această viziune afirmînd permeabilitatea dintre cele două universuri: „Eu sînt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?“ (Ioan 11, 25-26). În învierea lui Lazăr miza, subliniată prin amînarea cu două zile a deplasării către Betania, este tocmai arătarea reversibilității proceselor materiale determinate de timp, fie că ne închipuim o reconstituire a materiei, fie că admitem o întoarcere în timp. Moartea este o ieșire din scenă, dar intrarea în culise nu anulează scena. „Eu sînt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mîntui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla“ (Ioan 10, 9). Imaginea morții ca trecerea printr-o ușă spre o pajiște este amplu exploatată de C.S. Lewis în volumul Ultima bătălie, din Cronicile din Narnia, și în Marea despărțire (dintre iad și rai).

Caracterul organic al celor două moduri de existență este exprimat și prin alegoria viței: „Eu sînt viţa, voi sînteţi mlădiţele. Cel ce rămîne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă“ (Ioan 15, 5) sau a pîinii: „Eu sînt pîinea cea vie, care s-a pogorît din cer. Cine mănîncă din pîinea aceasta viu va fi în veci. Iar pîinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu“ (Ioan 6, 51).

Nici ucenicii nu iau în serios această perspectivă „cuantică“ a­su­­pra ființării, adică înțelegerea fiin­ței este atît de diferită față de paradigma religioasă încît nu trece inhibiția psihologică: Apostolul Petru începe să meargă pe apă și se scufundă, deși tocmai constatase că „funcționează“. Astfel, univer­sul „lumii acesteia“ nu este închis din neștiință, ci se închide prin ne­cre­dință. Dimpotrivă, știința lumii acesteia, pe care o posedă cărturarii, este o piedică, ea trebuie ștearsă printr-un procedeu atît de radical încît echivalează cu nașterea din nou care îi este propusă de Iisus lui Nicodim.

Pe măsură ce se dezvăluie tensiunea între concepția timpului, care prin curgere anulează și șterge tot, ascunzînd orice prin ireversibilitatea lui, și perspectiva ca acesta nu numai să-și oprească curgerea, ci mai ales, prin reversibilitate, să readucă conștiința în chiar momentul faptei reprobabile sau al alegerii greșite, dușmănia față de Iisus devine ireductibilă. În Evanghelia după Ioan, „evenimentul“ care produce decizia eliminării lui Iisus este însăși învierea lui Lazăr.

Învierea este semnul trecerii pragului ontologic de la înțelegerea socio-religioasă a ființei la cea atemporală, dar nu neapărat imaterială. Este un salt de înțelegere „cuantic“. Refuzul lui Iisus de a se da jos de pe cruce, cum îi cer fariseii, are aceeași semnificație ca amînarea deplasării către Betania unde zăcea Lazăr pe moarte, de a ieși din logica temporală a unei relații de putere. Moartea nu amenință ființa, iar învierea este viața fără bariere între sus și jos. De aceea, tocmai credința în literalismul misticii salvează sensul textului evanghelic. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.