Întrebări

Publicat în Dilema Veche nr. 160 din 1 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-am pomenit în istoria recentă a BOR vreo perioadă mai apatică. Pe cînd societatea se perpeleşte la focul celor mai usturătoare dileme, Biserica dormitează... În calitate de mirean, împreună cu vreo 18 milioane de compatrioţi ortodocşi, mă întreb şi eu: chiar aşa de surdă să fie ierarhia, încît să-şi afişeze suverana "echidistanţă" tocmai acum, cînd România (recent "integrată") se confruntă cu mici întrebări de genul: parlamentarism sau republică prezidenţială? Vot uninominal sau alegeri pe liste preambalate? Elite de pradă sau democratizarea accesului la fondurile europene? Lustraţie sau amnezie definitivă? Egalitate în faţa legii sau NUP, la comandă politică? Te-ai aştepta ca Biserica să fie îndrumătoarea laicatului. Un sfetnic al destinului colectiv. O judecătoare severă a fenomenelor care, nesancţionate, riscă să se aşeze şi mai prost decît evidentele anomalii ale "tranziţiei". Ai vrea ca înţelepciunea Sinodului să capete - măcar în momentele de criză a convieţuirii - expresia curajoasă a chemării la ordinea binelui comun. Normal ar fi ca Biserica să cugete şi să înveţe. Să vadă că democraţia românească a intrat într-o adolescenţă zbuciumată, pe fondul căreia riscă agresiuni şi mai perverse decît acelea din copilăria ei, învineţită de mineriade. Poporul - pe rol de tînăr exasperat - începe să conteste autoritatea şi credibilitatea Parlamentului (teoretic populat cu "părinţii" naţiunii). Constituţia gîndită în anii ’90 se dovedeşte neîncăpătoare pentru nevoia de acţiune politică ferm reformatoare şi echitabilă. În loc să funcţioneze ca "decalog" al democraţiei, ea devine teatru de război partizan. CNA modifică legea audiovizualului? Biserica ratează ocazia de a-şi formula sugestiile. Societatea civilă, MEC şi profesorimea caută să digere birocraţia procesului Bologna şi să aducă educaţia în secolul XXI, pentru ca şcoala să nu mai producă analfabetism şi prejudecată stupidă? Biserica preferă să-şi continue siesta. Se prăbuşesc figuri publice, pe măsură ce verdictele CNSAS sînt pronunţate, în timp ce documentele trecutului, constant publicate, ne adîncesc în abisul de crimă al comunismului? Biserica pretinde regim separat. Ca şi în cazul transparenţei averilor. Pe scurt şi pe bune: spectacolul acestei pasivităţi faţă de urgenţele românităţii postmoderne a început să mă pună rău de tot pe gînduri. Tocmai pentru că, umil mădular al trupului lui Hristos, resimt nemijlocit durerea stării de fapt. În calitate de creştin, ştiu că Biserica va rezista oricărei epoci, pînă la sfîrşitul timpului. E un credo asumat în misterioasa lui integralitate. Asta nu implică însă convingerea că Biserica va rezista oricum. Îmi displace pamfletul. Nu mă atrage nici măcar ciupitura polemică. N-am nimic de cîştigat sau de pierdut dintr-o relaţie personală - bună sau rea - cu oricare dintre membrii Sinodului. Pe cei mai mulţi îi cunosc, pe foarte mulţi îi respect, pe toţi îi socotesc aşezaţi acolo prin voia Sfîntului Duh. Dar ei sînt oamenii lui Hristos, slujitorii lui Dumnezeu, în faţa căruia vor da seama de ce-au făcut cu sufletul fiecăruia dintre "fraţii aceştia mai mici". Oare ce vor avea de mărturisit? Fireşte că, la rigoare, societatea românească va supravieţui de una singură. Economia creşte. UE ne pompează standarde şi ne ţine din scurt cu monitorizări care-şi vor păstra, temporar, efectul modelator. Opinia publică s-a maturizat. A învăţat să ignore vacarmul curent, să dedramatizeze tensiunile de faţadă, dar şi să intervină, dacă situaţia o cere. Numai că nu de supravieţuirea fizică e vorba aici. E vorba de starea noastră sufletească, personală şi comunitară. E vorba despre dreptatea socială, despre adevărul pe care oglinda ni-l arată, despre buna rînduială a treburilor obşteşti. În toate aceste privinţe, Biserica ar trebui să aibă un cuvînt greu de spus. Ea ne poate ajuta să facem distincţia necesară între patriotism şi demagogie, între vocaţia slujirii şi manevra electoralistă, între prestigiu şi celebritate... O va face? Şi cum?

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.