Inter-note

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sincer, nu ştiu dacă luciditatea apărată e mai bună decît apatia consimţită. La vremea lui, Camil Petrescu lansase o butadă-avertisment: "cîtă luciditate, atîta dramă"... Dar astăzi? Luciditatea nu provoacă traume, ci doar sentimentul unei elecţiuni impotente. Înţelegi, fără ca asta să-ţi uşureze acţiunea. Critici - de pe o margine tot mai eterică - nişte fenomene de o implacabilă masivitate. Eu, unul, am trăit prima parte din propria existenţă printre cărţi, pentru ele, în scopul de a scrie altele. De la o vreme, particip la revoluţia IT care ne-a proiectat - dincolo de vîrste sau opţiuni - într-o lume diferită. Am prins trenul acestei mutaţii planetare încă de la pornire. În ’91, cînd cumpăram primul laptop, mă număram printre pionieri. Mi-am actualizat sistematic echipamentul şi înţeleg cu deplină complicitate plăcerea de a poseda "gadget"-uri tehnologice. Nu a existat vreun Crăciun din ultimii 15 ani în care să nu-mi fi dorit o nouă jucărie cromată, multifuncţională, tot mai performantă, deşi se ştie că spectrul uzurii morale diminuează satisfacţia oricărei achiziţii. Resimt, pe de altă parte, nostalgia ultimei epoci cu stil: Art Déco. Prin anii ’20-’30, creaţia Occidentului asculta încă de o paradigmă care includea toate artefactele, de la zgîrie-norii newyorkezi, pînă la picturile Tamarei de Lempicka. Bineînţeles că producţia de serie şi consumismul au dezarticulat o asemenea coerenţă. Există încă mode. Autori de tendinţe. Însă totul e permis. Trăim de acum în era citatului, a eclectismului şi a falsului "revival". Cînd civilizaţia echivala cu dominaţia acceptată a unei morfologii integrate, individul se supunea colectivităţii în schimbul sentimentului de siguranţă. Acum, civilizaţia se dematerializează, pentru că se reduce la evantaiul unor căi de acces. Nu contează ce eşti sau cine vrei să fii, ci doar măsura în care ai parte de Reţea. Am trecut de la civilizaţia-cocon la societatea reticulară, lipsită deopotrivă de bariere şi de orice logică fondatoare. Cronologia acestei transformări gnoseologice sună îngrozitor de banal: în 1981, MTV îşi deschide robinetul de clipuri, inaugurînd trăirea instantanee şi atenţia momentană. În 1991, CNN (prima televiziune de ştiri continue) transmite în direct războiul din Golf. Cinci ani mai tîrziu, Yahoo! începe să le ofere abonaţilor depeşe de agenţie, pentru informarea "în timp real". Iar din 2001, web-ul e progresiv invadat de bloguri. Dacă informaţia era înainte căutată, fie în ziare, fie în biblioteci şi arhive, fie în contactul cu ceilalţi, mai nou ea este cea care ne caută, urmărindu-ne obsesiv pe ecranul computerului, al telefonului mobil sau chiar al consolelor de joc. Pentru unii, excesul de informaţie ucide informaţia. Pentru alţii, riscul de a fi sufocat e mai curînd bafta jurnaliştilor care decupează lumea, îmbătaţi cu puterea de a o face. Redacţiile confecţionează actualitatea prin selecţie, supralicitare şi cadraj. Sîntem non-stop copleşiţi cu informaţii gata ierarhizate, reiterate obsesiv, asortate cu sugestii interpretative, mesaje subliminale şi publicitate. În noile condiţii, ego-ul nostru de receptori pasivi e pur şi simplu anihilat. Anonimatul interacţiunii pe net generează aparenţa egalitară a unui paradis obştesc, numai că sfîrşeşte prin a ne depersonaliza. Relativitatea coparticipării se accentuează pe măsură ce traficul creşte. Nu mai eşti tu, ci unul din reţea. Nu mai ai o voce distinctă, ci doar dreptul de a trăi pînă la capăt amalgamarea unor opinii care se confundă cu informaţia. Faptul şi ştirea se sinucid împreună, în ansamblul orgiastic al intrărilor şi ieşirilor. Dialogul, adică şansa de a iubi, se preface astfel în tacla universală, irelevantă, fără urmări. Kermeza noastră de succesori solitari ai biblicului Onan se află însă abia la început. Ea este forma hedonistă pe care dorul nostru de extincţie o primeşte după "moartea lui Dumnezeu".

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic