Îngerii popoarelor

Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Tema evocată în articolul precedent nu era alta decît cea a îngerilor păzitori ai popoarelor. O întîlnim în Deuteronom 32, 8-9 – referință rituală despre relația dintre Israel ca „parte“ a lui Dumnezeu și popoarele date în grijă îngerilor – și, așa cum am văzut, în cartea profetului Daniel. Credința că întregi comunități etnice sau politice au cîte un reprezentant ceresc a traversat secolele, fiind atestată de texte qumraniene și, în general, de literatura apocaliptică iudaică. Erik Peterson, în Der Monotheismus als politisches Problem (1935), a studiat-o în context elenistic și, mai ales, din perspectivă teologico-politică. În dezbatere a intrat și Jean Daniélou (1951) pentru a-i sublinia rădăcinile iudaice și a-i nuanța receptarea patristică. Mai tîrziu, Ioan Petru Culianu (1979, 1981) a abordat tema în legătură cu problema originii gnosticismului, pornind de la ipoteza lui Gilles Quispel potrivit căreia „fundalul demiurgului gnostic este iudaic“. Culianu atrăgea atenția asupra contextului psihologic de după distrugerea Templului care ar fi condus la „sacrificarea“ Îngerului lui Dumnezeu – în sensul transformării sale în demiurgul rău – pentru a „salva“ divinitatea. Pe de altă parte, el propunea reconstituirea formării unei noi entități angelice printr-o succesiune de suprapuneri între îngerul nedreptății, conducătorul îngerilor neamurilor, îngerul morții (Sammael) și cel al Romei, care vor alcătui împreună figura Demiurgului gnostic.

Ce s-a întîmplat în creștinism? Iată doar cîteva elemente pe care le reiau aici dintr-o cercetare în curs. Teologii din primele secole au asumat existența îngerilor păzitori ai popoarelor ca pe un dat al Revelației, misiunea acestora fiind una de călăuzire cosmică şi culturală către Dumnezeu. Clement din Alexandria, Origen, Eusebiu de Cezareea, ca să-i numesc pe cei mai cunoscuți, au pus în lumină acțiunea pedagogică a îngerilor de a lăsa „vestigii“ de adevăr în diferite culturi: angelofanii care invită popoarele la cunoașterea lui Dumnezeu și manifestă astfel făgăduința de a chema neamurile la mîntuire. Îngerii popoarelor apar, la Origen, de pildă, ca expresie teologică a unei pluralități culturale și religioase care avea să fie bulversată de Întruparea Logosului. Potrivit lui Daniélou, aceşti îngeri se află în centrul raportului dintre Împărăţia actuală a lui Hristos şi diferitele organizări politice de pe pămînt, dintre comuniunea în Duhul trimis la Cincizecime, pentru a restaura unitatea pierdută după Babel, şi diversitatea culturilor, limbilor sau a popoarelor.

Rămîne un fapt că îngerii popoarelor se află la intersecția a două mari teme: identitatea iudaică monoteistă, distinctă de a celorlalte popoare, și raportul dintre chemarea păgînilor prin Biserică și alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu. Această configurație nu putea să nu conducă la o reflecție teologică asupra istoriei, în care libertatea lui Dumnezeu se întîlnește cu libertatea oamenilor. Este suficient să parcurgem exegeza la Daniel a lui Ieronim, Teodoret al Cyrului sau Grigore cel Mare (din marele său comentariu la Iov), dar și capitolele din Ierarhia cerească a lui Dionisie, pentru a înțelege cum îngerii popoarelor deschid problematica relației dintre providență și libertate.

Din perspectivă istorico-religioasă, tema prezintă un interes special întrucît surprinde tensiunea reciprocă dintre credința monoteistă și diferitele forme ale politeismului, așa cum apare, de pildă, în demersurile apologetice de tip eusebian sau în contraofensiva împăratului Iulian Apostatul. Dacă îngerii neamurilor au ieșit treptat din scenă, după cum vedem la Chiril al Alexandriei, în Contra lui Iulian, în urma unei redimensionări a funcției mediatoare angelice, distinsă de puterea „delegată“ a zeilor secunzi care se ocupau de administrarea lumii, totuși elemente ale viziunii de ansamblu asupra lor s-au topit, de-a lungul istoriei creștinismului, atît în Răsărit, cît și în Apus, în cultul arhanghelului Mihail ca protector prin excelență al poporului lui Dumnezeu, dar și al atîtor popoare care și l-au revendicat. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.