Încrucişarea sensurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Traducerea românească de la Editura Vremea, datorată Ilenei Cantuniari, a eseului despre cruce a lui Vintilă Horia este o surpriză de trei ori plăcută.

Înainte de toate, așa cum sîntem obișnuiți la acest autor de excepție, avem în fața ochilor nu atît un exercițiu de erudiție, ceea ce nu exclude o impresionantă incursiune culturală, cît unul de cugetare. Sîntem invitați în grădina interioară a unei gîndiri căutătoare. În mijlocul exceselor raționaliste ale epocii în care trăia și pe care noi o moștenim fără a fi cu nimic mai înțelepți, mai prudenți, martor direct la transformarea rațiunii în barbarie, cunoscînd personal cele două dictaturi ale secolului XX, lămurit definitiv că entuziasmele tinereții au fost amăgiri, depășind irevocabil orice înclinație către extreme, convins în cele din urmă că toate ofertele de mîntuire terestră sînt în esență diabolice, înrobind și ucigînd omul pe criterii de rasă sau de clasă – Vintilă Horia ajunge la maturitatea etică și estetică deopotrivă. Preocuparea teologală traduce această limpezire caracterizată nu de cunoașterea specifică celor informați, exteriori datelor pe care le dețin pentru o vreme, ci de pasiunea aprofundării celor descoperite interior, în intimitatea sufletească.

Dacă teologia de școală are tendința de a decontextualiza trăirea religioasă, dorind de fapt să ofere eșafodajul credinței, utilizabil de oricine și oriunde, texte precum cel al lui Vintilă Horia intră în categoria jurnalului de bord al unei călătorii personale care vrea, din etapă în etapă, să se convingă de justețea drumului. Or, concret, crucea este instrumentul central, compasul cu ajutorul căruia poți menține drumul drept. Altminteri decît majoritatea teologilor, convinși de evidența mesajului și a purtătorilor săi, de unde și o anumită autosuficiență, autorul nostru pleacă, pe urmele lui Eliade, de la constatarea că sacrul se camuflează, „conţinutul creştin rămînînd fără conţinător“. Iată de ce, Vintilă Horia pledează pentru recuperarea „ezoterismului“, adică a calității călăuzitoare a crucii, sinteză a învățăturii Domnului Hristos.

Nu în ultimul rînd, în contextul mai larg al biografiei autorului și al disputelor cacofonice ajunse pînă la urechile celor de azi, cartea lui Vintilă Horia poate fi citită și drept o tentativă de spovedanie. Or, aceasta este, cum se știe, asemeni anamnezei în medicină, începutul terapiei. Accentele critice ale penitentului, vizînd mai ales istoria intelectuală și artistică a lumii occidentale, reprezintă tot atîtea strigăte de neputință care cheamă la vindecare. Dar nu prin proiecte mesianice sau revoluții, așa cum s-a întîmplat inclusiv în trecutul recent, ci prin asumarea la propriu a crucii. Vintilă Horia confirmă, la rîndul lui, faptul că lupta spirituală este înainte de toate cu titlu personal, că nu ne mîntuim dacă îi convertim violent pe alții, că forța argumentelor noastre stă în chiar viața pe care o ducem. Este sugestivă în acest sens concluzia pe care o trage autorul pe marginea dialogului dintre religie și știință:

„Drama vie a omului de ştiinţă este aceea a unei ultime opţiuni, căci, recunoscînd totuşi existenţa unui Creator şi prezenţa în materie a unei forţe sau a unei energii dificil de definit prin separatismul cartezian, fizicianul, la fel ca biologul, încă prinşi în angrenajele trecutului, sintetizează în loc să sincronizeze. În cursul întîlnirilor mele cu Heisenberg, Bernard Lovell, Lupasco, Gonseth şi alţii, am rămas mereu cu întrebări nerezolvate. Căci faptul că ei au recunoscut sacrul, vreau să spun prezenţa divină, îmi era limpede, iar textele mi-o confirmau întotdeauna, pe cînd aderarea lor la factorul religios ca atare părea să aştepte strădanii noi, sau poate o anumită smerenie pascaliană, pentru a se consolida fără a renunţa, totodată, la necesitatea lor de a se şti la adăpost de orice sentimentalitate, dar şi de orice acuzaţie de trădare faţă de ştiinţa exactă. Ne aflăm în plină încrucișare a sensurilor. De unde și îndemnul de a nu sintetiza, pierzînd esențele odată cu nuanțele, ci de a sincroniza, cîștigîndu-le pe toate și una în plus, cea mai importantă. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?