In memoriam

Speranţa RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
In memoriam  jpeg

- Clemansa Liliana FIRCA, muzicolog (1934-2012) -

S-a stins în Ajunul Crăciunului, dar s-a oprit din lucru cu doar o lună înainte. Atunci, în preziua internării în spital, şi-a depus semnătura pe ultimul articol, cel care prefaţa publicarea unor piese muzicale inedite pe care ea însăşi le descoperise şi le îngrijise pentru tipar: Trei piese camerale enesciene din prima decadă a secolului XX. În ultimii cinci ani de viaţă, Clemansa Liliana Firca se devotase exclusiv unei activităţi cronofage şi tîrziu roditoare: identificarea şi catalogarea manuscriselor lui George Enescu din arhivele Muzeului Naţional care poartă numele compozitorului.

Nimeni altcineva n-ar fi putut duce la bun sfîrşit această operaţie începută cîndva de George Draga şi rămasă în suspensie după moartea sa, pentru că nimeni nu avea expertiza, minţiozitatea, elanul şi devotamentul ei pentru cauză. Şi poate înainte de toate, răbdarea: manuscrisele în chestiune, pline de tăieturi, însemnări cvasi-ininteligibile, inserturi şi corecţii suprapuse, sînt un mic coşmar pentru cei care le consultă. Clemansa Liliana Firca le citea însă ceva mai uşor, pentru că se familiarizase încă din tinereţe cu scrisul şi cu gîndirea muzicală ale lui Enescu. Dar după săptămîni sau chiar luni de scormoneală prin hîrtii prăfuite, tot ce putea să spere era să denişeze o schiţă încă ignorată, un motiv transfigurat, o conexiune neaşteptată între două lucrări sau o filiaţie care să-i sugereze criteriul optim de ordonare a preţiosului material.

Nu se mulţumea însă să sorteze şi să arhiveze. Pe traseul linear al muncii, ea desena din cînd în cînd cîte o „buclă“ amplă, în care aborda aspecte semnificative legate de o lucrare sau alta, de un grup de lucrări sau altul. Aşa a făcut, de pildă, atunci cînd, într-o piesă enesciană cunoscută, a dat peste o linie melodică care ar fi putut proveni din colecţiile de muzică transilvăneană ale lui Béla Bartók: a reperat notaţia-sursă într-unul din volumele „româneşti“ ale savantului maghiar (Volksmusik der Rumänen von Maramureş); a desprins, din noianul de hîrtii din arhivă, primul crochiu în care Enescu o consemnase; s-a întors la piesa de pornire; după care, punînd în paralel datele biografice ale celor doi muzicieni şi numeroase alte informaţii colaterale, a emis o ipoteză referitoare la momentul, împrejurarea şi motivul pentru care s-a produs împrumutul.

Pentru Clemansa Liliana Firca parcurgerea fondului arhivistic al muzeului era îmbogăţitoare pentru că îi permitea să urmărească gestaţia şi devenirea unora din ideile componistice recurente din opera autorului. (Avatarurile leitmotivelor enesciene au constituit de altfel şi obiectul unora din numeroasele studii pe care le-a publicat de-a lungul vremii.) Dar manuscrisele lui Enescu nu constituiau singura sa preocupare. S-a aplecat de asemeni, cu atenţia cercetătorului serios şi experimentat, asupra tuturor muzicilor academice româneşti din primele decenii ale veacului trecut.

A construit în jurul lor o constelaţie de conexiuni: cu creaţia franceză şi germană a timpului; cu muzica lui Enescu; cu avangarda artistică europeană; cu întreaga şcoală naţională de compoziţie, care făcea pe atunci efortul de a-şi elabora o identitate proprie extrasă din folclor şi de a dobîndi o relevanţă „universală“ (ceea ce pe atunci însemna, de fapt, „europeană“)… Ocazional, şi-a transpus rezultatele investigaţiilor în forme iconice: în intervalul 1978-2010, ea a realizat sau a participat la realizarea a numeroase expoziţii, majoritatea patronate de Muzeul Naţional „George Enescu“. Una din ele – cea din casa memorială de la Tescani – este şi azi în picioare.

În viaţa personală, Clemansa Liliana Firca era modestă, ponderată şi distinsă – ca în timpurile în care distincţia era încă o calitate apreciată. Dar cînd o contrariau ideile unui interlocutor superficial, devenea severă şi neechivocă, deşi rămînea mereu politicoasă. Nimic nu-i era mai străin decît graţia prefăcută a relaţiilor de convenienţă. Uneori era absentă, absorbită de propriile idei, dar nu poza nicidecum în savant excentric. N-a rîvnit la vizibilitate socială. De fapt, în vremea comunismului nici nu i-ar fi fost îngăduit să rîvnească, pentru că tatăl său fusese cîndva un om de seamă iar sora sa se căsătorise de partea „greşită“ a frontierei. Dar mai tîrziu a ocolit-o, menajîndu-şi astfel timpul de lucru pentru marile proiecte. Nu s-a irosit nici în scrieri circumstanţiale. Drept urmare, numele Clemansei Liliana Firca a figurat rareori în reviste sau în acele conversaţii mondene în care se face şi se reface continuu ierarhia neoficială a intelectualilor de elită ai ţării; el era însă rostit cu respect de adevăraţii experţi în muzică academică românească şi în creaţia lui George Enescu.

Calităţile profesionale ale Clemansei Liliana Firca erau seriozitatea, probitatea, rigoarea, erudiţia, acribia, inteligenţa reflecţiei, perfecţionismul. Nu ezita să revină, cu înţelepciunea maturităţii, asupra unor lucrări de tinereţe în care găsea întotdeauna ceva de adăugat, de explicat, de îndreptat, de rafinat. Era în căutarea absurdă şi sublimă a desăvîrşirii. A refăcut astfel, după treizeci de ani, traseul muzicii savante româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea; şi a regîndit dintr-un unghi proaspăt, după cincisprezece ani, catalogul tematic al operelor enesciene, din care a apucat să publice doar volumul I, cel consacrat muzicii de cameră.

Scria elegant, colorat în limitele bunului-gust, cu fraze deseori învolburate, dar bine stăpînite şi perfect inteligibile. De fapt, scria mult mai bine şi mai adecvat decît majoritatea colegilor de breaslă – care vor fi probabil iritaţi de această din urmă observaţie. Fiecare din propoziţiile sale avea rost, greutate şi mai ales acoperire în fapte şi documente, şi aceasta într-o lume în care propoziţiile sînt prea ades înlănţuiri de clişee invalide, trîntite cu furca.

Pentru că am admirat-o, am iubit-o şi – cel puţin aşa sper – am înţeles-o, îndrăznesc să presupun că şi-ar fi dorit ca în acest In memoriam să figureze o listă a lucrărilor sale de mari proporţii. Nu o fişă bibliografică completă – care nu şi-ar avea aici locul, pentru că puţini dintre cititorii revistei sînt muzicieni –, ci o enumerare a titlurilor. Să se afle că volumele acoperite de aceste titluri sînt solide şi vrednice de atenţie şi încredere; şi să ştie că ele îşi vor păstra însemnătatea atîta vreme cît vor mai exista oameni pentru care muzica românească, şi îndeosebi muzica lui George Enescu, contează.

Ori de cîte ori voi reciti volumele, mă voi regăsi în gînd cu buna şi vechea mea prietenă Clemansa Liliana Firca, requiescat in pacem.

Cărţi de autor

● Direcţii în muzica românească. 1900-1930 (Bucureşti, 1974)

● Catalogul tematic al creaţiei lui George Enescu. 1886-1900 (Bucureşti, 1985)

● Modernitate şi avangardă în muzica ante- şi interbelică a secolului XX. 1900-1940 (Bucureşti, 2002)

● Enescu. Relevanţa „secundarului“ (Bucureşti, 2005)

● Noul catalog tematic al creaţiei lui George Enescu (volumul I, Muzica de cameră; Bucureşti, 2010).
Cărţi semnate în calitate de coautor

● George Enescu. Monografie (2 volume; Bucureşti, 1972)

● Bucharest in the 1920s-1940s: Between Avant-garde and Modernism (Bucureşti, 1994)

Speranţa Rădulescu este etnomuzicolog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Armamentul rusesc capturat în contraofensiva din Harkov ar putea face diferența în bătăliile care vor urma
Ucraina a capturat 392 de tancuri rusești, 178 de vehicule blindate de luptă, 421 de vehicule de luptă de infanterie și 400 de camioane, vehicule și jeep-uri, potrivit proiectului de investigație open-source Oryx.
Nicolcae Ciuca si Marcel Ciolacu la funeraliile lui Shinzo Abe FOTO Guvernul jpg
Ciucă, la funeraliile lui Shinzo Abe: Un prieten adevărat al României
Nicolae Ciucă a transmis un mesaj după participarea la funeraliile fostului premier nipon Shinzo Abe, fiind subliniat că fostul șef al Guvernului de la Tokyo a fost un prieten adevărat al României.
dominic fritz dezbatere traian jpg
Dominic Fritz, confruntat cu cetățeni furioși. Dezbatere cu urlete, înjurături și îmbrânceli VIDEO
La doi ani de mandat, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a avut de gestionat cea mai dificilă întâlnire cu cetățenii din mandatul său. Edilul a fost, la un moment dat, pe punctul de a pune punct dezbaterii.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.