Implicarea şi dialogul în Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 166 din 12 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Diarmuid Martin: Cred că o Europă a valorilor trebuie să fie în primul rînd o Europă a persoanelor. O Europă în care oamenii pot învăţa să locuiască împreună, să spere împreună, să creeze un viitor împreună. Însă acest lucru nu se va întîmpla de la sine. Este nevoie de mult timp, de multă grijă. Aş realiza o comparaţie cu înălţarea catedralelor. Este nevoie de sute de ani pentru a construi o catedrală; nouă ne-au trebuit 50 pentru edificarea acestei "catedrale europene". Însă problemele apar abia după construcţie. Să nu mai vorbim de restaurări, care nu se sfîrşesc niciodată. Trebuie să ai grijă de edificiu, să-l întreţii cum se cuvine. Micile fisuri nu pot fi subevaluate; trebuie să îngrijeşti orice crăpătură care apare în ziduri, pe acoperişuri. Altminteri, rişti să te confrunţi cu probleme care te vor costa mult mai mult decît însăşi edificarea construcţiei. Reîntorcîndu-ne la Europa, nu putem decît să ne bucurăm de ceea ce s-a realizat, dar, în acelaşi timp, nu trebuie să neglijăm aspectele critice. Instituţiile supra-naţionale europene au nevoie de mai multă eficienţă, transparenţă şi onestitate. Iar, la nivel naţional, ar trebui să eliberăm catedralele de stindardele ce reprezintă triumfuri în spatele cărora se ascund masacre cu care nu ne putem mîndri. Şi apoi, trebuie să implicăm oamenii, să construim valori trainice, perene. O catedrală, cu cît are fundaţia mai rezistentă, cu atît va rezista mai mult eroziunii timpului. Este important să avem grijă ca Europa pe care o edificăm să fie o construcţie solidă, să reziste vremurilor. Şi va putea dura numai dacă va reuşi să reunească oamenii şi, în special, tinerii. Şi dacă este fondată pe valori morale neperisabile în viitor. Henryk Jozef Muszynski: Valoarea principală este demnitatea fiinţei umane. Să ne înţelegem, însă. Toţi vorbesc despre demnitatea omului, dar adesea înţeleg acest concept într-un mod diferit. Uneori şi în sensul că unii indivizi pot deveni stăpînii altora, chiar a vieţii acestora, fără ca acest lucru să aducă atingere demnităţii. Pentru noi, creştinii, este esenţială percepţia omului în calitate de fiinţă creată după chipul şi asemănarea Domnului. Apoi, fiinţa umană a fost creată în calitate de bărbat şi de femeie. Diferenţierea sexuală este importantă atît pentru identitatea persoanei, cît şi a identităţii înseşi a Europei, mai ales în acest moment în care instituţia tradiţională a familiei se află în mare criză. Demnitatea omului constă în statutul său de a fi mai presus de toată creaţia lui Dumnezeu. Demnitatea se află şi la baza legilor naturale. Aşa cum recomanda Suveranul Pontif cu ocazia audienţei pe care ne-a acordat-o, normele civile ar trebui să ţină cont de legile naturale. De exemplu, comandamentele din Decalog sînt valabile pentru toţi oamenii, sînt universale. Apoi, Europa are nevoie de speranţă. Iar speranţa noastră se bazează pe credinţa în Mîntuitorul Isus Hristos, în învierea sa; pe credinţa de a fi învins forţele întunericului şi însăşi moartea. Fiinţa noastră intimă, a cetăţenilor europeni, fie că este vorba de credincioşi sau de atei, este caracterizată de o specială vocaţie, de un dinamism, de o speranţă şi de o credinţă plămădite de religia creştină. Dorim să-i ajutăm, într-un spirit de solidaritate, pe cei nevoiaşi, pe cei necăjiţi şi să le dăruim speranţa. Gesturile gratuite, de bunătate, de generozitate au o valoare imensă în acest sens. Căci reuşesc să deschidă oamenii unii către ceilalţi, contribuind astfel enorm la reconciliere. Consider că Europa nu este încă reconciliată. Există încă numeroase probleme şi divergenţe. Trebuie să încercăm să rezolvăm împreună problemele. Să parcurgem împreună o cale a dialogului, dar şi a implicării sociale şi civile. Hans-Gert Pottering: Principiul demnităţii este esenţial. Ca şi acelea ale solidarităţii şi subsidiarităţii, a căror percepţie este importantă pentru viitorul Europei. Aceste trei principii sînt stipulate în Declaraţia de la Berlin. Cred, de asemenea, că trebuie să păstrăm modelul nostru social european. Cît priveşte specificarea rădăcinilor iudeo-creştine în textul Constituţiei, acest lucru nu este posibil din cauza împotrivirii unor lideri de guvern. Deci, patrimoniul iudeo-creştin european nu figurează în Constituţia Europeană şi nu se face referire la acesta nici în textul Declaraţiei de la Berlin. ORTODOXIA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ Luca Jahier: Reunificarea Europei ne-a ajutat să ne redescoperim rădăcinile pierdute, întrucît foarte mult din însăşi inima Europei provine din zona fostei Cortine de Fier. Cred, însă, că acest proces de reunificare va avea nevoie de vreme îndelungată pentru a putea da roadele aşteptate. Şi, de asemenea, va avea nevoie de re-investiţie, de recunoaştere, de re-însuşire a unor dimensiuni, de inter-schimb şi inter-relaţionare. Ceea ce presupune, de asemenea, redescoperirea importantei limfe culturale care provine din zona estică a continentului. În acest sens, este interesant de relevat faptul că unul dintre părinţii filozofiei europene, Kant, s-a născut într-un oraş care se numeşte astăzi Kaliningrad, zonă care nu face parte din teritoriul Uniunii Europene, aflîndu-se încă într-o enclavă rusă, între ţările din zona baltică şi Germania. Deci, reunificarea ne-a ajutat să ne reînsuşim o importantă istorie şi tradiţie. Al doilea aspect, pe care vom avea ocazia să-l descoperim graţie întîlnirii care va avea loc în România în perioda 3-9 septembrie, cu prilejul celei de-a Treia Adunări Ecumenice Europene, constă în a trăi pentru prima dată experienţa Europei care respiră cu doi plămîni. Retrăirea dialogului, al întîlnirii dintre ortodoxie, catolicism şi protestantism poate însufleţi un nou anotimp al investiţiei în Europa. Desigur, persistă neînţelegeri, dificultăţi, distanţe, însă, în urma unor vizite pe care le-am efectuat recent în România, cred că există o importantă energie spirituală, care poate ajuta enorm viitorului Europei. Diarmuid Martin: Am trăit deja experienţa prezenţei în Uniune a două ţări majoritar ortodoxe - Grecia şi Cipru. Acestea ne-au arătat că aderarea unor popoare ortodoxe este departe de a constitui un motiv de îngrijorare. Dimpotrivă, Europa are nevoie vitală de contribuţia ortodoxiei. În cadrul parohiei mele, la Dublin, există o numeroasă comunitate de creştini români ortodocşi, care au ales să vină în Irlanda pentru a lucra şi a studia. Românii ortodocşi au adus şi aduc o importantă contribuţie societăţii irlandeze. Unul dintre lucrurile cele mai încîntătoare pe care le-au adus imigranţii români îl constituie tradiţiile ortodoxe - un aspect destul de inedit pentru noi, irlandezii: tradiţia ortodoxă în ceea ce priveşte forma de cult, dimensiunea culturală, o anumită sensibilitate. Sînt foarte încîntat în legătură cu prezenţa acestei componente ortodoxe; o consider o autentică bogăţie, atît pentru scena culturală irlandeză, cît şi din punctul de vedere al panoramei teologice din ţara noastră. Hans-Gert Pottering: Culturile şi tradiţiile religioase diverse nu pot decît să constituie o bogăţie pentru Uniunea Europeană. Bulgaria şi România sînt binevenite în cadrul Uniunii. Acum sînt reprezentate în Parlamentul European şi sîntem nerăbdători să putem colabora. Athanasios Chatzopoulos: Comunitatea numeroasă a imigranţilor din Serbia, Rusia, România şi chiar din Cipru a anticipat deja prezenţa ortodoxă în Uniunea Europeană. Creştinii ortodocşi aduc o identitate particulară, bazată pe valori tradiţionale şi pe o copleşitoare memorie istorică. Aderarea lor la Uniune este extrem de utilă păcii, căci ajută la dobîndirea unei viziuni conform căreia este posibil să locuiască şi să se ajute reciproc cu fraţii lor ortodocşi sau cu cei catolici şi protestanţi. Ideea de comunitate conferă siguranţă şi tărie morală; singur eşti vulnerabil, eşti precum un miel în mijlocul lupilor. Pe de altă parte, creştinii ortodocşi au o mare experienţă a rugăciunii, rugăciune care-şi găseşte rădăcinile în secolele III-IV. Cred că Uniunea Europeană şi lumea de astăzi au nevoie vitală de forţa rugăciunii. Iar ortodocşii aduc tocmai această experienţă milenară a rugăciunii. Cu precizarea, însă, că ortodocşii aduc în Europa Occidentală experienţa unei vieţi contemplative trăite în mijlocul lumii contemporane. Nu mă refer la o existenţă între zidurile mînăstirilor sau în inima deşertului, departe de zgomotele societăţii, ci la o viaţă contemplativă capabilă să găsească instrumentele practice pentru a ajuta lumea de astăzi, cea a secolului XXI. a consemnat Claudia STĂNILĂ

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.