Identitatea ortodoxă între totalitate, totalitarism și pluralitate

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Recent am ținut, la Atena, o conferință în deschiderea întîlnirii anuale a profesorilor de religie din toată Grecia. Tema: identitatea ortodoxă între totalitate, totalitarism și pluralitate. Iată, sumar, cîteva gînduri.

Înainte de orice, o scurtă privire asupra hărții ne ajută să înțelegem unde și cum sîntem: din cele 16 Biserici Ortodoxe locale, autonome și autocefale, 12 sînt în Europa și Caucaz. Dintre acestea, opt se află în țări membre ale Uniunii Europene. Doar patru centre bisericești istorice – Patriarhatele de Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim – mai dăinuie, confruntate la rîndul lor cu o criză demografică amenințătoare, în ceea ce numim generic Orientul creștin. Cu alte cuvinte, Ortodoxia nu mai este, la început de secol XXI, Biserica de Răsărit decît metaforic, dimensiunea orientală propriu-zisă fiind acum de natură preponderent spirituală, nu un dat geografic. În recentele conflicte, creștinii au fost primii goniți din Orient, dacă nu uciși.

Tot harta ne poate oferi și imaginea mutațiilor de anvergură produse în ultima vreme. Diaspora ortodoxă, adică împrăștirea ortodocșilor în întreaga lume, a căpătat o noua calitate prin dinamica înregistrată după căderea comunismului. Dacă ne gîndim numai la diaspora eclezială românească, în mai puțin de trei decenii au apărut structuri noi în Europa de Vest, în America și Canada, în Australia, dar și în Africa de Sud. Sute de parohii s-au înființat, zeci de construcții sau adaptări ale unor spații pentru uzul liturgic au fost demarate, respectiv finalizate. Sigur, nu este o chestiune exclusiv cantitativă. În adîncime, nevăzută pentru moment, are loc o schimbare majoră de mentalitate și de comportament, de la o generație la alta.

Asemenea reconfigurări, de care nu sîntem mereu conștienți, aduc proba unei calități metageografice a Ortodoxiei și a credinței pe care o transportă, iată, peste mări și țări: totalitatea. „Nimeni nu a părăsit Ortodoxia, epuizînd-o“, repeta părintele Andrei Scrima. Dimpotrivă. De regulă, demisiile au la bază confuzia, necunoașterea, superficialitatea, afectul. Totalitatea, așa cum o înțeleg, are aici rostul unui liant verificabil în orice spațiu cultural, social sau politic. Ceea ce este deplin, nu doar că îți umple viața, oferindu-ți surprize mereu, dar nu te lasă nici singur, abandonat. Miezul credinței poate suporta diferite învelișuri, adaptări. Itinerantă, după cum am văzut, Ortodoxia nu se diluează însă, nu își pierde „concentrația“.

Revenind la așezarea pe hartă, istoria recentă a Ortodoxiei a fost marcată de experiența dictaturii proletariatului. Nici o Biserică locală din Europa nu a scăpat, nici măcar cea din Grecia, țară care suferă și acum, ideologic mai ales, de pe urma războiului civil de la finalul anilor ’40. Alături de alte confesiuni, ortodocșii au plătit un preț enorm, numărul celor asasinați în lagăre sau prin înfometare, precum în Basarabia sau Ucraina, prin munci istovitoare și deportări arbitrare, ridicîndu-se la cîteva zeci de milioane. Trecutul comunist este unul comun majorității ortodocșilor, dar abordările sînt diferite. Iată o temă identitară pe care nu o putem oculta și care ne va însoți cu fidelitate pînă la asumarea teologică a acestui capitol de istorie.

În fine, articularea identității în Ortodoxia de azi trebuie să țină cont de pluralitatea în mijlocul căreia se ridică și vocea noastră. Faptul că împărțim viața cu alții, religioși sau nu, este în banalitatea lui pentru unii încă o mare provocare. Atît de mare încît se izolează de ortodocșii care întrețin o relație de curtoazie cu „restul“ umanității. Separarea în spirit și spațiu de alții se vede în duritatea unora dintre pozițiile care au ținut loc de receptare a sinodului panortodox din Creta. Or, nu trebuie să fii relativist pentru a recunoaște datul antropologic, așa cum nu te poți plasa, abuziv, pe tronul lui Dumnezeu și să judeci creația. La urma urmelor, aici este miza identității ortodoxe: nu să vorbești despre tine, ci despre El. 

Radu Preda este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.