Fuga tăcută a credincioşilor şi teologia eliberării

Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Imaginea unei Biserici actuale "văduvite de glasuri profetice", îndepărtate de oameni şi de problemele concrete ale acestora, a unei Cetăţi a Vaticanului: enclavă izolată şi necunoscătoare a realităţii Americii Latine. Mai mult, care încearcă să impună categoriile europene unui context social şi cultural total diferit. În cele aproape două săptămîni de peregrinare pe pămînturi braziliene mi s-a întîmplat frecvent să constat existenţa acestei viziuni atît din partea prelaţilor catolici, cît şi a creştinilor laici brazilieni sau sud-americani, în general. "Atît Biserica Romană, cît şi cea sud-americană par rămase în urmă, ca de altfel toate instituţiile istorice în momentul actual în care nu ştim încotro se îndreaptă umanitatea", declara Leonardo Boff, unul dintre teologii cei mai populari în Brazilia şi fondator al teologiei eliberării. "În acelaşi timp, cred că astăzi nu avem o autentică autoritate spirituală în măsură să lanseze un mesaj care să poată ajuta oamenii să se orienteze." Deşi nu au reuşit să schimbe în mod miraculos atmosfera credinţei, cele cinci zile ale vizitei apostolice a Suveranului Pontif în Brazilia (9-14 mai) au atras însă atenţia lumii întregi în legătură cu America Latină. Primul voiaj intercontinental al Papei în Brazilia a fost totodată pastoral şi strategic. Punctul central l-a constituit deschiderea lucrărilor celei de-a cincea Conferinţe Episcopale Latino-americane şi a Caraibelor care s-a desfăşurat din data de 13 mai pînă la sfîrşitul lunii în sanctuarul marian de la Aparecida. Întrunirea la care au participat circa 300 de lideri catolici de pe întregul continent sud-american reprezintă un eveniment crucial pentru Biserica din această parte a lumii, şi nu numai. După cum mi-au confirmat numeroşi prelaţi, conferinţa are o dimensiune autonomă în comparaţie cu cea a unui sinod, unde propunerile expuse trebuie să obţină consensul Vaticanului. Astfel, după patru conferinţe anterioare şi după lungi tratative cu Sfîntul Scaun care ar fi dorit desfăşurarea evenimentului între zidurile Cetăţii Vaticanului, la insistenţele episcopilor sud-americani s-a optat pentru Brazilia: ţara cu cel mai mare număr de catolici din America Latină (peste 140 de milioane). Îndemnul la urgenţa unei noi evanghelizări a constituit una dintre temele recurente în discursul Pontifului pe meleaguri braziliene, alături de cele ale familiei, moralităţii sexuale, ecologiei, justiţiei sociale şi puterii, fricii de Dumnezeu şi sfinţeniei, violenţei, răspîndirii drogurilor - fără a omite, desigur, laicismul şi relativismul. Pentru a recuceri miile de credincioşi care fac din ce în ce mai des opţiuni în defavoarea religiei catolice, este urgent - după cum a reliefat de nenumărate ori Papa, cu ocazia călătoriei sale transoceanice - ca Biserica Catolică să găsească drumuri noi, inovatoare. Într-adevăr, "Continentul speranţei" credinţei catolice - după expresia Papei Ioan Paul al II-lea - se confruntă în ultimii douăzeci-treizeci de ani cu o schimbare vertiginoasă a geografiei confesionale. Este vorba de aşa-zisa "fugă tăcută" a creştinilor catolici din propria Biserică în favoarea mişcărilor evanghelice sau a Bisericilor neoprotestante. Aceste Biserici pe care Vaticanul le numeşte secte reuşesc să atragă, de exemplu, în Brazilia, peste un milion de credincioşi. În ultimii 14 ani, numărul total al catolicilor a scăzut de la 83% la 67%. Claudio Hummes, fost arhiepiscop al oraşului Sao Paolo şi prefect al Congregaţiei pentru Cler, interpretează fenomenul dezertării credicioşilor din Biserica braziliană ca fiind determinată şi de un rezultat al lipsei de convingere din partea preoţilor înşişi care "probabil nu s-au implicat îndeajuns în favoarea evanghelizării credincioşilor. Credincioşii nu sînt suficient de bine pregătiţi pentru a trăi credinţa creştină în epoca actuală". Însă, după numeroşi observatori, de vină ar putea fi şi limbajul prea abstract al Bisericii care, în pofida unei sărăcii disperate răspîndite în rîndurile majorităţii locuitorilor şi a violenţei crescînde în societatea braziliană, continuă să fie încă îndepărtată, izolată faţă de realitatea cotidiană a catolicilor latino-americani. Brazilia este un pămînt al contradicţiilor. O ţară în care se luptă de ani de zile pentru introducerea în textele legislative a unor drepturi umane fundamentale. Patrie a unei Biserici vii, creative. Şi a unui cler divizat în special în legătură cu tematici actuale ardente, precum: criza vocaţiilor preoţeşti, celibatul facultativ al preoţilor, sacerdoţiul feminin, ideea unei teologii care să deschidă apetenţa pentru cuvîntul divin, iar nu dogma aridă, legalizarea sau nu a avortului (în Brazila în fiecare an sute de mii de femei recurg la doftoroaie obscure pentru a renunţa la sarcină, de foarte multe ori în condiţii care le periclitează sănătatea). Spaţiu care, în pofida unui potenţial enorm şi a bogăţiilor naturale, este considerat ţara săracilor; un procent de circa 10% din întreaga populaţie deţine controlul asupra bogăţiilor şi a patrimoniului latifundiar al întregii ţări. La Sao Paolo, metropolă care numără o populaţie de peste 20 de milioane de locuitori, se pot admira şi privi cu tristeţe cartiere de un lux opulent, alături de faimoasele favelas. Sute de mii de persoane trăiesc din generaţie în generaţie în precarele locuinţe construite din cartoane. Tocmai în acest context socio-cultural a luat naştere teologia eliberării, ai cărei exponenţi au fost condamnaţi şi cenzuraţi de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea. Însă diverse idei ale teologiei eliberării şi pledoaria în favoarea "Bisericii săracilor" par a fi penetrat adînc în mentalitatea şi ţesutul psihologic al multor laici şi membri ai clerului brazilian, conferind originalitate identitară acestor reprezentanţi ai sensibilităţii latino-americane. În viziunea teologului Leonardo Boff însă, misiunea Bisericii în legătură cu săracii "nu trebuie să se limiteze la unica sarcină de a transmite cuvinte încurajatoare adresate persoanelor aflate în condiţii disperate, ci are obligaţia de a denunţa cauzele şi originea excluderii sociale ale cărei victime sînt". Întrucît săracii sînt - după cum afirmă preotul catalan Pedro Casaldaliga - "răstigniţii zilelor noastre". Iar teologia eliberării înseamnă tocmai, după cum suna titlul unei culegeri de articole semnate de cei mai importanţi teologi latino-americani ca reacţie la condamnarea impusă de Vatican ilustrului teolog spaniol Jon Sobrino - bajar los pobres de la cruz, "eliberarea săracilor de pe cruce". Va reuşi vizita recentă a Papei să depăşească diviziunile din cadrul societăţii şi clerului brazilian sau acestea se vor acutiza? Nu va fi simplu. Însă, dacă Vaticanul ar privi călătoria ca pe o ocazie de autoanaliză, pentru a putea aprecia rolul şi greutatea Bisericii în societatea braziliană contemporană şi a promova o politică de dialog cu persoanele dezavantajate, voiajul Papei în Brazilia s-ar putea revela crucial. Astfel, în Brazilia mi-a fost dat să-mi fie evocată des imaginea preotului care nu trebuie să-şi mai aştepte în parohie enoriaşii, ci, după modelul "concurenţei" misionare (cel al evangheliştilor sau al neoprotestanţilor - mişcări care se bucură de adeziune din partea oamenilor), merg în casele lor, în mijlocul cartierelor unde locuiesc oamenii nevoiaşi, favelas. Pe lîngă faptul că vizita Papei a avut cu certitudine rolul de a înflăcăra sentimentele de apartenenţă la credinţa creştină, sînt răspîndite speranţele, printre cetăţenii bazilieni, că vizita lui Joseph Ratzinger ar putea contribui la promovarea unei mai mari unităţi între ţările latino-americane, ajutîndu-le să poată dobîndi o voce mai clară în contextul politic mondial. America Latină, dincolo de eticheta nedreaptă de "Lumea a treia", este nu numai continentul speranţei, ci şi o infinită rezervă de umanitate de care Europa are atît de mare nevoie. Aparecida, mai 2007

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.