Fraternitate religioasă la Abu Dhabi

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Fraternitate religioasă  la Abu Dhabi jpeg

Vizita recentă a Papei Francisc în Emiratele Arabe Unite (3-5 februarie) a fost calificată drept un eveniment istoric pentru relaţiile interreligioase. În spiritul declanşat la Conciliul Vatican II, Papa vizitase deja cîteva ţări majoritar musulmane: Egipt, Azerbaidjan, Bangladesh, Turcia. Dar acum, se spune, un Papă vine pentru prima oară în Peninsula Arabă, leagăn al islamului şi pînă astăzi un teritoriu-simbol al său. Sigur că doar „premiera teritorială“ nu ar fi fost de ajuns pentru a socoti evenimentul drept „istoric“. Mai important e mesajul întîlnirii cu liderii de la Abu Dhabi şi cu responsabili religioşi din lumea musulmană, printre care Ahmed al-Tayeb, fost rector al Universităţii Al-Azhar, acum imam al moscheii Al-Azhar din Cairo, instituţie cu mare autoritate pentru sunnism. Importante au fost atmosfera şi spectacolul întîlnirii. Slujba oficiată de Papă a reunit 130.000 de creştini, majoritatea lucrători străini, veniţi din Asia, dar şi 4000 de musulmani.

Cu prilejul vizitei papale a fost organizată de asemenea o reuniune pe tema „Fraternitate umană“, la care au participat reprezentanţi ai diferitelor religii. În sala de conferinţe, Papa Francisc şi Imamul au intrat mînă în mînă. „Pentru prima oară“, nota Arthur Herlin în publicaţia Aleteia, „cele două credinţe se află nu faţă în faţă, ci alături pentru a construi «un drum de pace şi reconciliere» pentru toţi oamenii de bunăvoinţă“. În cuvîntările sale, Papa a susţinut cu energie opoziţia faţă de orice violenţă religioasă, a îndemnat religiile să construiască o „arcă a fraternităţii“ pentru umanitatea actuală. A pledat pentru libertatea religioasă, care „nu se mărgineşte la libertatea de cult, ci vede în celălalt un frate“. Dialogul real, a spus el, presupune identitatea afirmată a interlocutorilor. E nevoie de „curajul alterităţii, ceea ce înseamnă deplina recunoaştere a celuilalt şi a libertăţii lui“ (Vatican News). Ca semn al acestei atitudini, Papa şi marele Imam şi-au înscris semnătura pe două dale ce vor sluji la ridicarea unei biserici şi unei moschei alăturate, deschise către un centru comun de dialog interreligios. Noutate remarcabilă într-o ţară puternic musulmană.

E drept că evenimentul a slujit nu numai fraternităţii religioase şi umane. A slujit, cum notau diferiţi observatori, şi puterii de la Abu Dhabi. A adăugat o trăsătură spectaculoasă imaginii de ţară deschisă spre diversitatea religioasă, tolerantă, opusă islamismului radical, pe care regimul vrea să o construiască. (Deşi, se adaugă, acelaşi regim interzice orice disidenţă ori opoziţie.)

„Cum pot fi religiile canale ale fraternităţii mai degrabă decît bariere de separare?“, iată întrebarea pe care Papa şi responsabilii religioşi reuniţi la Abu Dhabi îi îndeamnă pe credincioşii tuturor religiilor să şi-o pună. Cum se poate ivi fraternitatea nu numai la nivel teoretic, declarativ, festiv, ci practic, în teren? Întrebarea nu e nouă. Răspunsurile nu sînt la îndemînă. Ba cîteodată sînt nedumeritoare.

Un mare vizionar sufit al secolelor XII-XIII, Ibn Arabî, e celebru pentru declaraţiile lui ecumenice. (Despre tipul lui de cunoaştere contemplativă, Ahmed al-Tayeb a tradus în arabă importante studii occidentale.) Starea spirituală pe care o atinsese acest înalt musulman, impregnat de Coran, îi îngăduia să aibă experienţa convergenţei transcendente a credinţelor. „Inima mea“, spune el, „a ajuns în stare să găzduiască orice formă. E… pentru călugări mînăstire! E… kaaba pentru pelerinul care îi dă roată, Tablele Torei şi filele Coranului! Cred în religia iubirii, oriîncotro se îndreaptă caravanele ei, căci iubirea mi-e religia şi credinţa.“

Şi totuşi, Ibn Arabî, care găzduia interior convergenţa căilor spre Unu, se împotriveşte toleranţei religioase. Îl învinuieşte pe prinţul Konyei că, lăsînd să se audă în cetate clopotele bisericilor creştine, încurajează asociaţionismul (shirk) şi credinţa falsă (kufr). Nu bunăvoinţa, ci rigoarea religioasă e îndemnul pe care înaltul contemplativ i-l adresează guvernantului. Pentru sensibilitatea noastră modernă, „cel mai mare maestru al sufismului“ are o atitudine scandaloasă faţă de celălalt religios. Agravată de ceea ce poate apărea drept dedublare şi „trufie“ spirituală: un mod de credinţă pentru comunitatea musulmanilor de rînd, altul pentru sufismul vizionar. Dar nu numai sensibilitatea noastră modernă, croită pe libertatea de conştiinţă şi pe libertatea religioasă, e contrariată. Coranul însuşi, prin anumite versete privind „religiile Cărţii“, i-ar putea aduce obiecţii lui Ibn Arabî. De exemplu versetul V, 48: „Noi am hotărît fiecăruia dintre voi o lege şi un drum. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi făcut din voi o singură adunare, însă El a vrut să vă pună la încercare prin darul ce vi l-a făcut. Întreceţi-vă unii cu alţii în cele bune…“ (traducere de George Grigore).

Totuşi am rata, cred, semnificaţia dublei atitudini a lui Ibn Arabî dacă am judeca-o numai după criteriile toleranţei şi egalitarismului. Criteriul lui este „optic“, se referă la modul cum credinciosul îşi priveşte credinţa. Deosebirea cade, aici, între două tipuri de perspectivă. E, pe de o parte, perspectiva potrivit căreia credinţa ţine preponderent de „legea“ religioasă în aspectul ei prescriptiv, „obiectivat“, cvasi-mărginit la cerinţe de ordin formal. Ea recunoaşte Unul prin intermediul propriei sale unicităţi – înţeleasă ca superioritate faţă de alte forme sau căi religioase. Subsumează în fond unicitatea metafizică unei unicităţi vizibile, administrate de uman. În prezenţa altor căi religioase, adeptul ei poate să alunece spre sincretism (asociaţionism, credinţă falsă), dar riscul mai verosimil constă în agresivitate exclusivistă şi fundamentalism. Ibn Arabî o ştie prea bine. Datorită îndrăznelilor lui contemplative şi ecumenice, unii doctori legalişti ai islamului l-au combătut din timpul vieţii şi pînă astăzi ca pe un grav pericol. De cealaltă parte e „perspectiva convergenţei“, care ia seama la universala radiaţie a divinului. Deosebirea făcută de Ibn Arabî poate fi citită nu ca dedublare, ci ca îndemn la saltul înţelegerii, la transformarea credinciosului în „spiritual“ care, urmîndu-şi calea proprie, recunoaşte totodată generozitatea Polului divin, universalitatea lui, mulţimea căilor prin care El se oferă participării.

La mijlocul secolului al XV-lea, cardinalul Nicolaus Cusanus, contemplativ creştin, îşi punea şi el problema unei relaţii cu islamul eliberate de regimul conflictului. Într-o visio meditativ-intelectuală, el face să se reunească în faţa lui Christos, Înţelepciunea divină, reprezentanţi ai tututor religiilor. Tuturor Logosul le conduce înţelegerea spre convergenţa transmundană. Cusanus propunea astfel o concordia a credinţelor, obţinută prin înţelegerea rostului lor ultim.

***

La Abu Dhabi, Papa argumenta libertatea religioasă prin lumina pe care Dumnezeu o imprimă în inima fiecărui om. Cu acelaşi argument pleda pentru angajarea credincioşilor într-un dialog fratern de fiecare zi. Un astfel de dialog nu ar putea face oare să răsară în fiecare interlocutor conştiinţa convergenţei credinţelor spre Acelaşi? Nu ar întări, în fiecare, conştiinţa rostului ultim al credinţei proprii? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.